Psihoză de identitate națională

Psihoză de identitate națională
Zic asta pentru că observ, uneori cu supărare, alteori cu tristețe, că de fapt nu-i o treabă de români din țară și români de afară, e o chestie de români și gata! Pare că românul, deci și fata, adica eu, fară false modestii și ipocrizii, are în toți cei 46 cromozomi ai celulei sale daco-romane sămânța litigiului incestual, adică fututul în gură a fratelui său, fără limite sociale, geografice, de gen sau număr…
Mai zic și că, dragii mei, conștiința identității naționale ține mai degrabă de loialitate emoțională, de educație și de cultură și nu de cât de adânc, profund, artistic îți fuți în gură conaționalii. E cam ca atunci când prietenii din țara de origine mi-o trag cu satisfacție când vorbesc o altă limbă decât cea maternă, amintindu-mi nu întotdeauna în termeni minunați că-s româncă, în același timp în care prietenii din țara de adopție mi-o trag cu aceeasi satisfacție, cerându-mi să vorbesc în limba lor, amintindu-mi că traiesc în țara lor. Dar eu știu că și unii și alții o fac doar pentru că mă iubesc și nu pentru că ar vrea să-mi taie cu drujba în două eul identității dezrădăcinate!

Sexologisme – Azi, curva!

“e vreo curva pe-aici?” Aia eu, ala eu, evident niciuna! Ca doar curve sunt mereu altele, nu noi! Aceasta expresie nu exista la persoana I.

Relatia mea cu nicotina

Relatia mea cu ea, cu tigara vreau sa zic, a fost una controversata, de iubire-ura. Iubeam gestul, ritualitatea, compania -ne duceam la culcare impreuna si ne trezeam impreuna, iluzia ca ma relaxa, ca ma ajuta sa ma concentrez mai bine. Ne-am stat alaturi una alteia, in cele mai crancene momente, dar ne-am si urat.

OUA ROSII…DE CIUDA!

Nu putem sa permitem nesigurantei si fricii sa ne guverneze deciziile, nu putem deveni dintr-o data cretine, idioate pentru dragoste! Un penis salvator, va jur, va exista mereu!