Mame imperfecte

Hei! Ma’, ce faci? Cum merge? Tutto ok? Mă gandeam să fac o ciorbă de găluște, că știu că-ți place, ai, ce zici?
Răspunde: Da! Că deja mi-e foame!
Insist: Ai văzut ce ger e? Azi ce faceți?
El: Un tur de patronat. Ne arată pozițiile pe care o să lucrăm azi.
Eu, care când aud cuvântul poziții, să mă ierte Dumnezeu și fecior-miu, nu pot să mă abțin: Turnați un film porno?
El: Da.
Eu: Le-ai zis că tac-tu nu-i Rocco Siffredi?
Raspuns: Da…și fățuci râzătoare cu gura până la urechi (Cine știe de ce?!)
Eu: Atunci se explică salariul…

Din categoria virusi, azi prostia

Problemele omenirii nu vin de la viruși, gandaci sau alte organisme! Vin de la gărgăunii ce ne colcăie în cap. Și vin de la silaba pe care românii pun accentul. Dar și că prostia se răspândește cu aproape viteza luminii…că până și Corona se inclina în fața ei.
E ipocrit să urlați expresii de tipul: să se închidă granițele pentru românii din afară sau nu veniti acasă să muriți, dacă, în același timp, nu urlați și să se închidă căile și conturile prin care intră bani de la românii din afară. Că cine știe, un muc coronat prelins din nara diasporei ar fi putut ajunge pe vreuna dintre bancnotele destinate fraților nevoiași sau, de ce nu, pe tastaturile de pe care se completează bonifice sau alte forme de tranzacții financiare on-line. Că, în acest punct al ignoranței și răutății la care omenirea a ajuns, nu m-ar mira ca și Coronavirus să se extindă prin mijloace virtuale așa cum se întâmplă cu cel al prostiei, ce pare că naște în medii joase dar ajunge să cucerească lumea!

Identità

A proposito, io non sono Maria. Io sono Costanda. E sono rumena. E strano, vero? Il nome dico. Alcuni dicono che anche la persona. Vengo da una piccola città del SE dalla Romania. Ce l’avete presente? Quello Stato dell’Europa centrorientale, che parla una lingua di origine latina, rumeno, unica lingua romanza dei paesi dell’Est, scritta in alfabeto latino; compreso nella Penisola Balcanica, tra Carpazi, Mar Nero e Danubio, con capitale a Bucarest, con Burebista, Traiano, Decebalo, Cuza, Ceausescu, Vlad Tepes alias Dracula, Eminescu, Eliade, Brancusi e cosi via. Sono una donna e sono una mamma. Sono ortodossa. E credo. Credo in tante cose. In mio figlio e in me stessa, nei miei amici, nell’amore, nella speranza e nel futuro. Un futuro cambiato. Migliore.

Discriminare de gen neutru

…să te naști femeie nu-i o alegere și nici o vină sau un păcat. Ți se întâmplă și gata. De ce e atât de greu să conviețuim în armonie, recunoscându-ne unii altora egalitățile și valorizându-ne diversitățile? Dacă vi se pare că am ceva cu bărbații, vă înșelați. Și-o să vă zic de ce. Pentru că nu sunt tâmpită. Sau nu de tot. Pentru că știu că fiecare bărbat e născut și educat de o femeie. Pentru că dacă efectele sunt astea, vreo vină vom avea și noi. Știți, exact ca-n bancul ăla: „Divină ești tu, dragă! De vină suntem amândoi”. Sau, cu alte cuvinte, cele ale Ritei Levi Montalcini, „uterul e al femeii, dar fructul acestuia e atât al femeii cât și al bărbatului care stă împreună cu ea”.

BILANȚ

M-am trezit într-o dimineață din acest încă an și-aveam 46, și flori, și prieteni, și surprize. Si persoana cea mai dragă mie aproape. Un număr ce confirmă faptul că timpul fuge, se umple și se golește, apoi se umple din nou. De evenimente, de griji, de probleme, de fericiri, de greutăti, de împliniri. Ale etății adulte, dar nu se oprește ! Ieri m-am întors din vacanța de vară, iar azi e Crăciunul. Apropro, Sarbatori cu bine la toată lumea vă urez! Și timp vă urez. Da, timp! Timp pentru a fi fericiți, pentru a râde, pentru a număra stelele, pentru a crește, pentru a ne regăsi, pentru a ierta, pentru a iubi. Pentru a trăi. Pentru că mulți nu-l au.

Intre Constitutii

…conceptul de munca ce confera demnitate si da sentimentul de apartanenta. Se refera la munca cu care, fiecare om, in functie de posiblitati, capacitati si aspiratii contribuie la progresul material si spiritual al comunitatii si in acelasi timp la cresterea personala. Trebuie sa recunosc ca in mintea mea mica, individualista si inchisa n-am reusit sa privesc prea des ideea de munca in felul acesta. Poate pentru ca e dificil sa ai puncte de vedere „globale” si idealiste cand orizonturile proprii se limiteaza la „ce mancam azi”, caracteristica a timpurilor romanesti de dinainte sa „fug in lume” si, poate, chiar si a celor actuale. Sau, pur si simplu, pentru ca nu sta scris in Constitutie!

Conflictul generațiilor

Așadar, dialog mamă-fiu adolescent: Sebi, te maturizezi și tu oleacă ma’ ? Răspuns scurt și fără drept de replică: Da! Dar mamele au întotdeauna replică: Când? Și el: Zilele astea!

Cafea și paritate

Că, ziceți-mi voi, dragii mei de sex feminin, masculin sau incert, unde-i paritatea când eu plătesc 70 de euro la coafor, în timp ce un bărbat dă pentru capul său (cel de sus) 10? Unde-i libertatea pe o plajă de nudiști când el poate liniștit să-și etaleze intimitățile fără riscul unui viol sau fără a fi catalogat instant curvă? Unde-i egalitatea între sexe cand plangi de durere la estetista care te trage de părul pubian doar pentru că ești femeie. Dar o facem, obediente și remisive, urmând regulile unei societăți patriarhale.

Din ciclul Când acasă nu-i acasă

Silită de împrejurări de documente expirate și răscruci de viață psihomasochiste, am hotărât împreună cu fiul meu, să zburăm spre tărâmurile de origine. Trebuie să vă zic că aveam emoții. Și temeri. Multe temeri! Așa într-un fel instinctiv, fără un motiv precis. Ce să zic. A fost…entuziasmant. Primele impresii m-au lovit direct. Direct în cap. Ca un pumn. Dar într-un fel special. Divers. Românesc.

Impresii de întors acasã. Sau de-acasã

…ne-am privit și-am început să râdem tare și complici, ca doi nebuni – mamă și fiu – liberi, noi înșine, vii. Vii în modul bun, aproape fericit, simplu, normal. Am știut atunci că n-am nevoie de nimic altceva ca să-mi fie bine. Un moment unic nu pentru că ar fi fost perfect sau n-am fi putut face mai mult, ci pentru că nu aveam nevoie de mai mult. Un moment ce aș fi vrut, jur, să îmbălsămez și să conserv așa cum era!