Discriminare de gen neutru

…să te naști femeie nu-i o alegere și nici o vină sau un păcat. Ți se întâmplă și gata. De ce e atât de greu să conviețuim în armonie, recunoscându-ne unii altora egalitățile și valorizându-ne diversitățile? Dacă vi se pare că am ceva cu bărbații, vă înșelați. Și-o să vă zic de ce. Pentru că nu sunt tâmpită. Sau nu de tot. Pentru că știu că fiecare bărbat e născut și educat de o femeie. Pentru că dacă efectele sunt astea, vreo vină vom avea și noi. Știți, exact ca-n bancul ăla: „Divină ești tu, dragă! De vină suntem amândoi”. Sau, cu alte cuvinte, cele ale Ritei Levi Montalcini, „uterul e al femeii, dar fructul acestuia e atât al femeii cât și al bărbatului care stă împreună cu ea”.

Cafea și paritate

Că, ziceți-mi voi, dragii mei de sex feminin, masculin sau incert, unde-i paritatea când eu plătesc 70 de euro la coafor, în timp ce un bărbat dă pentru capul său (cel de sus) 10? Unde-i libertatea pe o plajă de nudiști când el poate liniștit să-și etaleze intimitățile fără riscul unui viol sau fără a fi catalogat instant curvă? Unde-i egalitatea între sexe cand plangi de durere la estetista care te trage de părul pubian doar pentru că ești femeie. Dar o facem, obediente și remisive, urmând regulile unei societăți patriarhale.

Sexologisme: Pânza de păianjen

În sensul că, o femeie de vârstă fertilă, dotată de un minim de inteligență si respect pentru ea însăși, dacă are de ales între un cretin și o pânză, va alege pânza!

S-a digitalizat amorul

Dau pe afară de bărbați și de femei aceste pagini electronice, de parcă toți și toate locuiesc, trăiesc, simt acolo, in virtual, cu retușurile fizice, intelectuale, caracteriale de photoshop și batitură, din păcate narcisismul prinzând locul onestității și responsabilități. (…) Mie îmi place tehnologia și minunile pe care aceasta le aduce în viețile noastre, la fel cum îmi place să cred că noi deținem frâiele tehnologiei și nu e ea cea care s-a împosesat de viețile noastre.

Abolirea canibalismului, o iluzie…

Ceea ce mă surprinde și mă întristează cel mai mult, dincolo de misoginismul discuțiilor, e rezistența cu care se opun chiar femeile la schimbările culturale, ascunzându-și ca struțul capul în nisipul întrebărilor de tipul: S-a trezit și asta să denunțe o violență după 20 de ani, ce sens mai are?! De parcă, dragii mei, vreunul ar detine unitatea de masură a suferinței sau cea a timpului necesar eliberării de o asemenea enormitate! Ca și cum asta ar schimba în vreun fel gravitatea lucrurilor! Nu! O violență, de orice fel ar fi ea, rămâne o violență! Iar trecerea timpului n-o va diminua și nici cancela! Că ne place sau nu, acest tip de mișcări, prea mult întârziate după părerea unora, din fericire nu a tuturor, de multe ori au pus bazele importantelor schimbări culturale.

Războiul dintre doamne

Dată fiind populația feminină superioară, numerologic vorbind, celei masculine, e dificil ca, femeie fiind, să nu ai, măcar din când în când, strângeri de inimă la gândul că alte câteva perechi de ochi și gânduri se îndreaptă spre adoratul tău! S-o chema gelozie, nesiguranță sau încredere scăzută în tine însăți – cum ar zice specialistul în domeniu, sau paranoia de premenopauză – cum ar gândi ca scuză la suferința ta și ignoranța lor masculii din aria personală, puțin importă. Într-adevăr important este faptul că circumstanțele menționate ne tin într-un veșnic război feminin, mai mult sau mai puțin rece, după caz, după caracter etc. etc.

Sexologisme – Mozolul

Sărutul, vreau să zic cel orgasmic, care poartă în pat, îți cam spune la ce să te aștepți. In sensul că dacă omul în schimb de mozolul secolului îți oferă un sărut tremurat din vărful buzelor, cast, fin, ca și cand i-ar fi frică să nu distrugă fragilitatea momentului, n-o să te aștepți la vreo divă porno și varii kamasutre!

Sexologisme – Azi, curva!

“e vreo curva pe-aici?” Aia eu, ala eu, evident niciuna! Ca doar curve sunt mereu altele, nu noi! Aceasta expresie nu exista la persoana I.

E single, nu-i handicapat!

Nu sunt nici mai buni, nici mai rai si nici facuti din vreun alt aluat decat casatoritii sau cuplatii, sunt doar o alta fateta a culturii traditionale de care ne inversunam sa tinem cu dintii pentru ca am fost educati din adancul mamei noastre ca fundamentul pe care se construieste lumea trebuie sa fie casatoria! Si uite-asa, dupa ce ai trecut de 35 de ani sau chiar mai devreme, trebuie, vrei nu vrei, sa te asezi la casa ta de dragul unei societatii ce se asteapta sa te aleaga si pe tine vreunul si sa intri in randul lumii.

Antidepresive de sezon: 2 muscate, multe garofite si-o rhodiola

Ma gandesc la iubirile normale, linistite, ca aceea dintre Emmanuel si Brigitte, ca tot e subiect la moda, dar mai mult la cele diverse, acelea intre persoane diferite ca provenienta, cultura, clasa sociala, religie, culoare etc. La iubirile intre persoane cu probleme sau de acelasi sex, ori persoane cu vieti chinuite de diferse dependente, intre persoane sanatoase si persoane cu disabilitati. La iubirea dintre parteneri cu diferenta mare de varsta sau dintre doi amanti, giugiulindu-se intr-un colt de viata al dorintei si imposibilitatii, fara libertatea de a cobori in realitate in lumina zilei si a juca dupa regulile ei… Ca de fapt, dragostea reala e asta, de toate zilele, imperfecta, mai putin cantata, povestita, filmata.