Începuturi

on

       Mie-mi plac diminețile, imi plac zilele de luni, îmi place primăvara, îmi plac răsăriturile. Pentru că-mi plac începuturile. Toate începuturile. Pentru că mă fac să mă simt vie, liberă, cu porțile interioare date de pereții ființei, pregătită pentru noi senzații și experiențe.
    Șurubelnița ce-mi sfredelea creierii avea forma soneriei. Cu ochii închiși îi căutam disperată sursa pe noptiera de la capătâiul patului. Voiam să-l găsesc, să-l arunc, să-l împrăștii cu zgomot puternic și  satisfacător în mii de bucăți pe gresie, apoi să mă cocoloșesc din nou în căldura cearșafurilor și-a visurilor semiconștiente pe care nu le poți avea decât la cinci și jumătate dimineața. Șuieratul sinistru al vântului de toamnă ce pătrunde prin ușa închisă al balconului mă face să mă strâng și mai mult în cuibul protectiv al așternutului.  Dar un unic moment de luciditate îmi scurtcircuitează conștiința chinuită de nesomn: azi, sâmbătă, 26 septembrie 2020, h 9.00, prima întâlnire în prezență la Universitatea de Studii din Torino.  Un arc invizibil mă face să sar ca arsă din pat și să mă pregătesc de un nou început.
    Aseară, înainte de culcare, mă mâncase în niște părți ale corpului pe care nu vreau acum să le aduc în discuție, să mă mai uit odată pe programa de studiu si niște video făcute special pentru noi studenții de profesorii cursurilor de a doua zi dimineață: Drept privat și Economia politică. Îmi place să fiu pregătită, să știu la ce să mă aștept. Dintr-o dată, toată liniștea aparentă a unei vacanțe întregi mi s-a dus pe apa sâmbetei. O panică imensă punea treptat dar sigur stăpânire pe mintea și sufletul meu până atunci liniștite. Programele acelea complexe, limbajul atât de elevat al profesorilor îmi sdruncinau certitudinea ce până atunci fusese alimentată doar de partea frumoasă a lucrurilor, aceea de a învăța lucruri noi, dorința de a mă pune în discuție, de a-mi depăși limitele și prejudecățile despre mine însămi.
     Alors, cu mintea excitată și inima fremătând mă pregătesc de o nouă aventură. Pantalonii maro închis, Massimo Dutti, cămașa albă și vesta in dungi mă așteaptă cuminți pe marginea fotoliului. În telefon, un mesaj de la o prietenă , îmi urează  „un bun început!” Zâmbesc, Susanna e întotdeauna atentă la aceste lucruri. Cu o mână îmi dau cafeaua pe gât în timp ce cu cealaltă îmi rimelez ochiul stâng. Odată terminate operațiunile de înfrumusețare, o ultimă privire în oglindă îmi reflecta o aproapedoamnă ce seamănă mai mult cu o secretară decât cu o studentă. Înghesui două agende, patru pixuri și laptopul în rucsac și ies. Din ușă mă întorc după chei. Ies din nou. Cobor două trepte. Mă întorc după ochelari. Îmi dau și două pâsâituri de parfum așa pentru moral și ies. De data asta de tot.
     Din obișnuință, intru  în fugă la Mihaela la bar, schimbăm două vorbe în timp ce-mi pregătește cafeaua, un Dumnezeu al întârziaților mă ajută să-mi reperez iute mașina pe care nu-mi amintesc niciodată unde-o parchez. Îmi fac o cruce mare și plec. Las mașina în fața universității cu talon de 2 ore că doar pentru atâta aveam mărunți în buzunare și-o rugaciune pentru celelalte două. Întreb stânga-dreapta cum se ajunge în aula A2 și fără multă greutate mă trezesc studentă împreună cu vreo alte 40 de persone. Profesoara de Economie politică e mai tânără ca mine, de fapt, la un tur vizual rapid îmi dau seama ca mai toți sunt mai tineri ca mine. E foarte organizată, sigură de ea și pregătită. Îmi place. Două ore trec repede. Ne mutăm în aula A1, la Drept privat. Aici dăm peste un profesor total diferit de prima, un personaj  excentric,  cu maini frumoase cu care gesticuleaza mult, asecundat de un tutor, ce pare mai emoționat ca noi, care vorbește mult și de multe ori nu chiar la obiect dar cu un simț al umorului  fenomenal ce mi-l lipește instantaneu de suflet. Și aceste două ore trec repede.
     Ies liniștită și încântată. Una pesta alta, totul a mers bine, în ciuda temerilor care mă ținuseră trează aproape toată noaptea, n-am avut dificultăți de înțeles concepte ori alte lucruri de acest tip. Mă îndrept spre casă gândindu-mă la faptul că toți avem bagajul nostru de temeri, de lupte interioare, de cruci grele și personale, că nu întotdeauna suntem pregătiți sau destul de puternici pentru a începe proiecte noi, cu atât mai puțin în condiții dificile ca cele actuale: criza, lockdown, incerteța absoluta, dar cu un pic de perseverență si multă muncă, obiectivele propuse nu mai par atât de îndepărtate, atât de încețoșate. Dar mai ales cu putin noroc. Norocul de a fi, de a putea decide, de a exista…

4 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  2. Iosif spune:

    🙂 ))
    Mi-ai amintit de una dintre primele încercari de poezie pe care am scris-o în urma cu câtiva ani, careia i-am pus titlul Sensul vietii, iar unul din versuri suna asa:
    Nimeni nu ne-a-ntrebat vreodata, de vrem sa existam pe-acest pamânt, De vrem sa trecem teste dureroase si toata viata sa traim plângând,
    Ori, sa traim în lux si fericire, feriti de tot ce este dureros si rau,
    Aceasta, dragii mei depinde, de Creatorul Însusi, Bunul Dumnezeu..

    Apreciază

  3. Iosif spune:

    Între a trai si a exista, este o diferenta infinita, tinând cont de faptul ca orice lucru obiectiv exista, iar perceptia Vietii în sine, este extrem de diferita. Tocmai aceasta diferenta în diversitatea perceptiei rational-sentimentale a Vietii, creeaza contrastele cele mai paradoxale, forme, pline de arome, sunete, parfum, si culoare care dau savoare diminetii.
    O seara binecuvântata, faina, cu pace, bucurii si veselie-n preajma !

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      este adevarat! Dar ca sa traiesti, trebuie mai intai sa existi, iar asta nu depinde de noi, restul, adica partea cu traitul, ne-o facem singuri… o seara minunata si tie, Iosif!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.