Din mers

on

     Uneori ies doar așa… ca să ies. Să mă plimb pe străzi, încet, liniștit, fără țintă, fără timp, fără limite, fără griji. Să privesc oamenii și clădirile și natura. Să simt vântul cald mângâindu-mi părul și pielea și mersul. Să mă opresc  în vreun local sau terasă cu flori  și  ospătari drăguți. Să vorbesc cu oameni străini și să spun tot ce-mi trece prin cap, libertate dată de conștiința faptului că nu-i voi mai vedea niciodată.  Ați încercat vreodată? Dacă nu, s-o faceți! E eliberator!
    Torino e orașul meu adoptiv. N-am decis-o eu, nici el. S-a întâmplat.  E un mix de cultură, de artă, peisaj, gastronomie, design. E mare, și plin, gălăgios și enervant, și complicat, și cochet, bătrân și greu de cultură, de lucruri bune dar și de lucruri mai puțin bune, populat de italieni si neitalieni, un milion de alte nații, culori, religii, culturi, veniți aici, la fel ca și mine, nechemați, dar cu speranța unei evoluții personale, profesionale ori amândouă. Unii lucrează, alții studiază, toți pătrunși de spectrul solitudinii metropolitane, a grijii cheltuielilor zilnice, pierduți într-o enormitate citadină care nu te controlează dar nici nu te protejează.  
    La început l-am urât. Cred că și el pe mine. Îl simțeam gri și rece. Și atât de umed. Eram obișnuită cu stralucirea soarelui de pe faleza Dunării și cea a zăpezii în prag de sărbători, cu lumea ce cunoaște și judecă pe toată lumea, așa cum stă bine în orașele mici ca cel din care veneam eu. Apoi, o rază de lumină pătrunse timid în sufletul meu, deschizând o perspectivă căreia nu-i dădusem nicio șansă. Și l-am iubit. Și am înțeles că viața nu-mi va fi niciodată simplă aici, dar și că e un oraș care te obligă să dai mult ca să obții mai mult, care-ți ia ca să-ți dea, care te golește ca mai apoi să te umple.
      Pentru mulți, suferința cea mai mare e lipsa familiei. Pentru mine, nu. Dar știu ce înseamnă. Nici măcar prietenii nu-mi lipsesc. Pe cei vechi  îi am împrăștiați peste tot în lume. O parte i-am lăsat în România. Unii erau deja plecați, iar alții și-au luat lumea-n cap mai apoi. Din când în când ne vorbim, de ieri și de azi, de locuri și oameni comuni, alteori ne vedem;  îmi plac ce-i care-au rămas, dar îmi plac și cei care-au plecat. Uneori, aceștia din urmă  îmi plac chiar mai mult, poate dintr-un soi de solidaritate, de înțelegere reciprocă, tacită a unor suferințe doar de noi știute. Apoi, sunt cei noi. Diferiți.  Puțini, da’ buni. Fără false pretenții. Fără trecut. Dar prezenți. De fiecare mă leagă istorii diferite, sentimente diferite, trăiri diferite. Observ cum timpul și grijile vieții ne-au schimbat, ne-au crescut, îmbătrânit, grizonat, dar cel mai important, ne-au menținut  capabili  încă să ținem atât de mult unii la alții.
       Gânduri liniștite îmi traversează simțirea în timp ce străbat încet străzile orașului. Un clacson de șofer înnebunit mă trage afară  din mine. Zgomotele, frenezia, devenite familiare, nu mă mai derajează. Sunt realitatea mea actuală.  Mă opresc să-mi trag sufletul și-o cafea la o terasă mititică cu patru mese diferit colorate. La o masă apropiată,  o pereche își consumă dimineața cotidiană: El citește ziarul, ea-și clătești ochii cu pectoralii ospătarului. Și eu. Ne privim conspirativ și așteptăm să-și plimbe fizicul înăuntru ca să-i “cântărim” si latul B. Dacă îmi place cum se mișcă, îl trimit să-mi mai aducă ceva. Vecina mea de masă îmi zâmbește, în semn că mi-a citit gândurile.  Gust cafeaua cu guri mici și ochii inchiși. Cofeina îmi mângâie sinapsele. Cred că o să cer și o brioșă. Dă-o încolo de dietă. E și ăsta un efect al acestui oras… Acela  de a-ți demonstra identitatea,  sau  mai degrabă că nu știi cine ești,  nici ce vrei cu adevărat, dar că poți să alegi cine poți să devii pentru că trăiești într-un loc care-ți permite s-o faci.

9 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  2. Array spune:

    Îmi place modul profund în care exprimi în cuvinte si fraze, senzatiile si trairile personale, rational-sentimentele. Este atât de captivant scrisul tau, încât am simtit în nari, aroma cafelei si gustul proaspat de croissant. Merci ! 🙂
    Sa auzim numai de bine, multe bucurii, împliniri, pace si fericire între români, straini si toti Oamenii de prin tarile straine.

    Apreciază

    1. 69 spune:

      Eu îți mulțumesc, Iosif! Așa cum am mai zis, scriu cum simt, eu iubesc viața, si natura, și oamenii și scriu despre asta, cu sentimentul care m-a caracterizat întotdeauna dar pe care îl temperez acum că nu mai sunt foarte tânără cu bruma de ratiune căpătată cu timpul și intemperiile vieții. Mulțumesc Iosif, pentru cuvintele frumoase, pentru prezența și constanta

      Apreciază

  3. Poteci de dor spune:

    M-ai făcut să-mi doresc să-i păşesc pe străzi. Nu ştiou, poate pentru acel… să aleg cine pot deveni…

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Superb, imi place cand oamenii simt asa! Dar de tine oricum nu aveam dubii, Potecuto. De tine nu am niciodata dubii, te imbratisez tare, orice ai decide ca poti deveni….

      Apreciază

      1. Poteci de dor spune:

        Îţi mulţumesc mult, mult!

        Apreciat de 1 persoană

      2. 69 spune:

        P.S.: daca iti trece prin minte sa pasesti pe strazile torineze vreodata, da-mi de stire, ca sa facem cativa pasi impreuna…

        Apreciază

      3. Poteci de dor spune:

        Aşa voi face! Şi pe tine te aşteaptă Sibiul şi eu în el. Oricând 😉

        Apreciat de 1 persoană

      4. 69 spune:

        Doamne ajuta! Intr-o zi sunt sigura ca se va intampla!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.