Vacanță

      Inima îmi bătea aproape să-mi spargă pieptul, pulsul îmi umflase venele de dădeau pe afară iar sunetele ciudate ce-mi ieseau pe nări și gură nu semănau deloc cu ceea ce în mod normal ar trebui să fie respirația. Fecior-miu, mirat parcă să-și dea seama că mă-sa începe să simtă greutatea celor 46 de ani și a ultimelor trei luni de nemișcare, îmi face de baston în părțile de drum mai abrupte. În restul timpului se amuză să-mi facă poze indecente, când alunec sau când urc în patru labe. Peisajul e superb. Locul e superb. Înaintăm pe străduțe strâmte și întortochiate pe care nici gps-ul nu le recunoaște, pe scări din piatră pe care omul le-a construit ca să scurteze drumul spre mare; dintr-o clădire veche sute de ani nasul meu românesc adulmecă miros de fasole cu afumătură, un bărbat în bicicletă ne salută, un altul se odihnește pe treptele unui magazin, bisericuța din piață își bate clopotele de oră exactă. 11!
      Ne trezisem înainte de răsărit, voiam să prindem primul tren. De la Torino la Ventimiglia sunt vreo 5 ore, pe care Sebi le-a dormit, eu mi-am belit ochii pe geam. Am ajuns în jur de 10, hotelul e la doi pași de gară, în centru. Băiatul de la recepție ne-a cazat în doi timpi și trei mișcări. Cameră mare, curată, paturi matrimoniale, aer condiționat, chiar și bucătărie proprie, lipsește balconul dar avem o terasă comună. Mare. Soare. Ce vrei mai mult de la viață?! Eu fac parte di categoria care se adaptează la aproape orice iar fii-miu pare născut între două trenuri, așa că despachetăm în viteză, aruncăm în rucsac cele necesare și ieșim. Sebi cunoaște drumul, ne oprim la un bar pentru o cafea, schimb două vorbe cu barmanița, la doi pași ne împiedicăm de un magazin românesc în care nu putem să nu intrăm, scanăm marfa pentru data viitoare, luam apă și niște struguri și ne continuăm drumul.
    Drumul săpat in stâncă șerpuiește în jos spre mare. Vedem plaja. „Le Calandre”. Așa se chiamă. Mă întreb ce-o fi însemnând. N-am vreme să-mi răspund.  Peisajul pare desenat. Frumusețea îmi taie respirația. Fecior-miu îmi urmărește reacțiile. Îl simt emoționat. Știu de ce: ăsta e locul unde și-a sărbătorit 20 de ani. Unul dintre motivele pentru care a vrut să mă aducă aici. Dar nu numai. Îi place să mă plimbe prin locurile pe care le descoperă în călătoriile lui. Un obicei devenit tradiție. În fiecare an mergem undeva. Într-un loc minunat ca acesta.
     Simt o pace infinită, mă confund cu natura, aud valurile ce se sparg pe plajă, frânturi de fraze și o muzică urâtă ce mă aduce cu piciorele pe pământ… nisipul fierbinte îmi arde tălpile, unicul mod în care îmi mai simt umanitatea. Mare și intimitate. Timpul s-a oprit în loc într-o atmosferă capabilă să împace cu sine însuși și cu universul chiar și pe ultimul sceptic.
    Când soarele a început să frigă rău, cu bucile încă umede de apa mării, ne-am retras la terasă, de unde ne-am clătit ochii cu frumusețile bronzate mai mult sau mai puțin autohtone, în timp ce ne astâmpăram foamea cu două pizzette și setea cu câte-o berică. După câteva ore de soare, mare și nisip, cu mintea liberă de haosul cotidian și o urmă de regret, decidem să ne întoarcem la hotel. În drum, observ crepusculul cum se întinde pe imensitatea mării, o nostalgie nesănătoasă de timp trecut și vremuri apuse prea repede mă cuprinde. Mă uit la vlajganul de lângă mine, o lacrimă in colțul ochiului îmi trădează emoția. Știu că trecutul trebuie lăsat acolo unde îi e locul: în trecut. Știu că să te pierzi e normal. La fel cum e normal și să te regăsești.
     Ceasul biologic ne urlă a foame, așa că grăbim pasul. Seara e abia în fază de principiu. Spalați, gătiți și parfumați, ne îndreptăm spre restaurantul cu terasă pe trotuar și ghivece de flori, unde fii-miu rezervase o masă pentru că ne plăcuse atât de mult la întoarcere, situat la  capătul unui pod luminat de lampadare galbene sub care se văd de o parte un grup de tineri de culoare iar de alta o scroafă cu purcelușii ei mistreți ce pare să fi devenit atracția numarul 1 al locului.  Două „spritz aperol” ne ostoiesc setea drumului în timp ce așteptăm două porții de „fritto misto di mare” și una de „penne all’arrabbiata”. Nu mă abțin și încep să rumeg din pâinea pe care ospătarul o adusese la masă și pe care o ung cu toate cele patru sosuri în care cam începuse să-mi curgă balele.  În jur, lumea vorbește în franceză. Pană și fata de la casă când am întrebat-o unde-i baia mi-a răspuns „ en bas à droite”.
       Stingem peștele cu o carafă de vin alb, fără desert că am uitat să-i lăsăm loc. Fecior-miu mă privește cu ochi fericiți. Știe că lui i se datorează toată bucuria mea.  Plătim și plecăm, ne plimbăm în lungul mării, din când în când ne oprim să admirăm peisajul sau intrăm în câte-un local să bem ceva. În unul pare că ne-am întors în timp și spațiu, turnul babel, lume pestriță de toate națiile, limbile, condițiile și vârstele, băutură ieftină, un băiat cu trăsături peruane dansează pe muzica ce urlă-n boxe manele (da, manele!) de prin anii ’90, două italiencele bete cu peruci împletite încearcă să-l imite, un grup de români îi privesc zâmbind superior pe sub mustăți, noi ne privim, lăsăm Mojito care nu avea nimic de Mojito pe masă și ieșim. Sau intrăm. Într-o altă lume, într-un alt timp. Doar frânturi de muzică în depărtare ne mai urmăresc. De data asta Jessica Jay cu Casablanca!   
    E liniste. Și pace. Și luna se reflectă în mare. Pașii ni se îndreaptă încet spre hotel. Povestim, râdem. Pare usor să găsim cuvintele, armonia, confesiunile, complicitatea a doi oameni care au crescut împreună.

Cina si flori…
Cand fecior-tu se prinde ca imbratanesti
Si cand frumusetea iti taie respiratia…
Cu pletele in vant…

18 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Aura B. Lupu spune:

    Minunat! Liniște, tihnă și pace. Pletosul fericit, mama la fel, mâncare bună, peisaj de vis… ce să-ți dorești mai mult? Tare frumos!

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      daaa! Viata e dificila, iar momentele frumoase trebuie sa ramana exact asa, pentru ca sunt putine si scurte! Eu am un singur fiu, iar orice moment impreuna cu el e nepretuit! Te imbratisez

      Apreciat de 1 persoană

  2. Issabela spune:

    Cît mai multe locuri unde timpul se oprește-n loc îți doresc 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. 69 spune:

      Multumesc, Issabela! Sper, pentru mine si pentru toata lumea, ca avem nevoie sa ne fie si bine!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Poteci de dor spune:

    Savurează fiecare clipă, e de vis totul! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Așa ė, Potecuțo! Multumesc

      Apreciază

  4. Iosif spune:

    Va doresc o vacanta de vis, si chiar sunt convins ca o veti avea, mai cu seama dupa adrenalina provocata de izolarea si teama de simpatica si dragutza corona ! 🙂 😀 ))
    Mi-am amintit de francezii care au iesit pe strazi dupa atentatul de la Charlie Hebdo scandând, „Je suis Charlie”, acum nimeni nu iese sa scandeze „Je suis Covid 19”, chiar daca este un atentat la scara planetara provocat artificial de …nimeni, acuzându-se reciproc unii pe altii marii conducatori ai sistemelor piramidale mondiale, construite pe a popoarelor spinare.

    Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
    Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
    veţi cunoaşte adevărul , şi adevărul vă va face slobozi.”

    Apreciază

    1. 69 spune:

      Eu cred ca oamenii fac intotdeauna ceea ce li se zice sa faca, si nu ma refer neaparat la „a zice” in cuvinte…atunci, obiectivul era de a iesi in strada urland sloganul „Je suis Chalie”, si-acum lumea iese in strada, dar sloganul e diferit: „nu te apropia!” In fond, chiar daca n-am fi decat o masa de dobitoci, tot n-am putea face prea multe… istoria e deja scrisa, si nu de noi! Cat despre adevar, ce sa zic, fiecare il are pe al lui, iar pe cel suprem nu-l detinem noi. Sigur, eu nu. In ceea ce priveste adrenalina, noi nu prea avem nevoie, poate pentru ca am trecut deja prin multe si am invatat ca orice moment e pretios, cu atat mai mult cand suntem impreuna… Te imbratisez cu drag, Iosif! Iti urez o seara linistita

      Apreciază

      1. Iosif spune:

        Adevarurile noastre individuale personale, sunt Legi scrise, impuse, de persoane trecatoare, muritoare. Decrete, filozofii, ideologii incerte, politico-militare, bazate pe puterile financiar-bancare, facute pentru-a tine masele-ndobitocite în teroare, dar legea lui Hristos AAA ne este UNICA ELIBERARE, din lanturile ADN-ului modificat, în trupul de pamânt, al Sufletului închisoare.

        Apreciază

      2. 69 spune:

        E si asta o ipoteza… Buna dimineata

        Apreciază

      3. Iosif spune:

        ‘Neatza ! …Absoluta ! 🙂 😀 )

        Apreciat de 1 persoană

  5. ane spune:

    Vacanță plăcută, să aveți! Nouă ne-au stricat-o COVIDUL, în România e personalizat. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Multumesc, Ane! Aici, sincer, pentru aceste cateva zile, am uitat ca exista covid! Ca viata e asa cum e, ca omul nu-i asa frumos cum am vrea… E bine sa te simti asa macar o data pe an, ca sa poti sa mergi mai departe… Te pup

      Apreciat de 2 persoane

      1. ane spune:

        Asta am vrut și eu, am fost nevoită să renunț de două ori. Aveam mare nevoie să ies din oraș, la munte. Poate am noroc. 😍

        Apreciat de 1 persoană

      2. 69 spune:

        Imi pare rau, sa speram ca gasesti o posibilitatesa evadezi…

        Apreciat de 1 persoană

  6. rofstef spune:

    Foarte frumos !
    Și mie îmi lipsește Italia, iar Covidul dracului, și – a bătut joc de concediul meu din acest an, așa că anul ăsta o să mi-l petrec în mare parte, în vârful „cuibarului” ca găinile.
    Numai bine vă doresc !

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Multumesc! Imi place Italia, imi plac toate locurile frumoase, dar cel mai mult cele in care mana omului n-a stricat inca prea mult. Natura e perfecta, ramane doar sa invatam s-o respectam… Cat despre Covid, va trebuie sa invatam sa traim cu consecintele, sa ne adaptam, in fond nu-i vina Covidului, e vina omului… Te imbratisez cu drag!

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.