Aș fi vrut…

       Știm cu toții că un lucru capătă valoare atunci când e interzis. Știm și că același lucru se întâmplă și cu oamenii. În lunile dure de lockdown, când toți păream să trăim într-un scenariu apocaliptic, posibilitatea unei plimbări era o chestie foarte prețioasă. Să ieși, să mergi, să privești în jurul tău, case, blocuri, oameni, să  respiri verdele unei grădini, să simți vântul în păr și piciorele mișcându-se. Acestea erau lucruri importante.
     Acum, când libertatea de a face toate acestea a redevenit normalitate (sau aproape!), plimbarea sau vântul sau cafeaua baută la terasă nu mai are aceeași greutate. E cam ca atunci cand iubitul iți devine soț. Și asta cred că explică și relațiile clandestine.
      Vreau să zic că dorința atât de puternică de-a alerga cu vântul în plete mi-a cam pierit în momentul în care n-am mai fost constrânsă să stau în casă. Un fel de: Nu, pentru că e prea cald. Nu, pentru că nu am timp, că de, acum că s-a întors la noi libertatea, am dat la schimb timpul, că doar știm cu toții că nimic nu e gratis. Nu, pentru că am lucruri mai importante de făcut. De parcă lucrurile simple n-ar fi importante.  Asta e natura umană, aș putea zice ca un gând superficial la dorința de a-i găsi o scuză. Sau, privind în profunzimea lucrurilor, mă prind că de fapt acceptarea unei normalități în care normalitate nu prea există, o normalitate lipsită de spontaneitate, de libertare, e dificilă dar mai ales dureroasă.  O normalitate în care libertatea părinților de a decide cu cine se poate juca propriul copil se rezumă la expresia “are mască sau n-are mască” sau “nu te apropria că poate-i pozitiv”, o normalitate în care să miroși caunele în piață e aproape o crimă, iar, ferească Dumnezeu, să intri din greșeală fără mască în supermarket  că  e chiar o crimă. Și dacă nu mă credeți, întrebați-o pe fata de la casă care pare să fi făcut cursuri de alungat clienții  teroristi nemascați  de parcă  n-ar fi vorba de o mască ci de o bombă la brâu. Și nu m-ar deranja atât de rău, că doar femeia își face treaba, așa cum a înțeles ea: ăla fără mască e inamicul, dacă tonul ar fi altul. Nici dacă la câțiva metri distanță o gașcă de 10 indivizi nu și-ar bea aperitivul gălăgioși fără măști, fără distanță socială , vorbind tare, aproape scuipând în ochi trecătorii de pe trotuar…  E inutil să întreb în ce film jucăm… În unul în care nu vreau să fiu nici măcar spectator! Problema e că nu avem de ales…
     Aș fi vrut ca oamenii să se fi schimbat de-adevăratelea în bine, aș fi vrut să-mi pun masca pentru că am înțeles de ce și nu de frică că nu pot sa-mi fac cumpărăturile, aș fi vrut să-mi îmbrațișez un prieten fără teama de-a risca sa-l fac s-o ia la fugă, aș fi vrut să nu-mi fie frică să mă urc în autobuz, aș fi vrut să nu fie nevoie să mă întreb cât de sigur e să intru în mare unde toți scuipă și pișă, aș fi vrut ca atunci când aud cuvântul protecție să mă gândesc la prezervativ…
      Aș fi vrut să fi fost așa cum am simțit întotdeauna:  că în lucrurile  simple stă fericirea. În mirosul de fum de lemne rămas în creierul copilăriei, în ciripitul păsărilor la 5 dimineața, în surâsul unei amintiri, în mersul pe jos în picioarele goale, în cititul unei cărți pe bancă în parc sau pălăvrăgeala cu o prietenă, în bucuria revederii unei persoane dragi sau îmbrățișarea unui fiu.
    Aș fi vrut să nu fiu fracturată între fatalism, paranoia și prudență. Aș fi vrut să nu trebuiască să mă întreb cine are dreptate și cine nu. Aș fi vrut…
C.A.

11 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. azuremorn spune:

    Hi-69- Scriere grozavă – Salutări-

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Multumesc din suflet ca apreciati ceea ce scriu! Va imbratisez

      Apreciat de 1 persoană

      1. azuremorn spune:

        Cele mai bune urări, prieten-

        Apreciat de 1 persoană

  2. Issabela spune:

    Condițional optativ perfect, acel „aș fi vrut”…
    Pot să-ți spun doar că m-a obsedat ani de zile acest timp verbal.

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Cam si pe mine, Issabela! Si ca forma dar mai ales ca si continut… In italiana, in schimb, problema e cu „conjunctivul”: E atat de afurisit si de chinuit saracul ca utilizarea lui in vorbire (din ce in ce mai putin, tinerii aproape deloc!), atribuie persoanei un nivel de cultura elevat… In sfarsit, dificil cu limbile… Te imbratisez cu drag

      Apreciază

  3. Iosif spune:

    Cred ca planeta Terra a devenit un autentic Hollywood planetar, în care se toarna cea mai geniala capodopera cinematografica universala, iar actorii cei mai renumiti, sunt perfect pe meridianele pamântului distribuiti, asistati de mesajele primite de la satelit, sub stricta supraveghere a producatorului „Antichrist” iar nOI turmele de figuranti obiditi, plictisiti si obositi, imploram ajutorul patriarchilor si sfintilor morti parinti, ori zeilor si dumnezeilor de piatra, lemn si fier de mâna omului facuti, ciopliti, si hirotoniti !
    Avem ce au ales parintii nosti si sistemul de învatamânt, alegem în viata doar materia si carnea moarta, lipsita de Viata fericita-n libertate traita cu credinta în Cuvânt ! 🙂
    Sa vrei sa fie-n lume cum nu este,
    E cea mai grea si tragica poveste.
    Cel mai usor e sa accepti realitatea,
    Traind Cuvântul AAAE în toata libertatea.
    O zi cu bucurie, pace si Lumina Divina în Suflet draga 69 !

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Omul si-a inventat din cele mai vechi timpuri personaje in care sa creada cand isi pierde speranta sau pe care sa dea vina cand lucrurile merg prost… dar ai dreptate, cel mai usor e sa accepti lucrurile cum sunt, in caz contrar oricum nu intereseaza pe nimeni.

      Apreciază

      1. 69 spune:

        Saptamana linistita, Iosif!

        Apreciază

  4. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  5. Poteci de dor spune:

    Şi eu am crezut şi am sperat în schimbare. Când însă, într-o dimineaţă, uitându-mă cum plouă, m-am trezit zicând: ce nasol ar fi fost să fi trebuit să ies din casă, m-a pufnit râsul. Ce schimbare aştept când eu sunt tot aia? Aia care îşi dorea să poată sta-n casă mult, mult, să nu mai stea toată ziua la muncă, să poată ieşi şi afară şi, acum că poate,… şi am înţeles. Că nu se prea poate.

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Ai dreptate Potecuto, suntem un morman de controverse. Restul e doar consecinta… Important e ca macar uneori constientizam lucrurile. Multumesc! Saptamana usoara iti doresc

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.