Fantasma libertății

on

      V-am promis că mă întorc cu concluzii odată pe lună ca ciclul. Iată-mă deci, punctuală, din patul cald al conformismului, gata să-mi scuip focul frustrarilor lunare, înainte sa mi-l stingă ploaia torentială ce bate stressant de liber  în geamurile devenite granițele unei libertăți bazate pe expresia eu răman acasă.  Că, na, omului îi place să-și urle închipuita libertate în cuvinte care nu fac decât să i-o limiteze: Sunt român, sunt alb, sunt inginer, sunt hetero, sunt barbat, sunt creștin…  Între timp, sunt aici. Între un umor și un malumor, și-mi târâi existența limitată de hotarele celor 55 mp ai apartamentului, gândindu-mă  la cât de adevărată e expresia momentului  „am ales să rămân acasă” , la fel de adevărată ca și cea de ieri de tipul „eu pot să mă închid în casă când și cât vreau”. Sigur! Dacă ai fi câștigat un milion de euro la loto. Așadar, nu s-a schimbat nimic dar de fapt s-a schimbat totul.  În câteva luni o realitatea universală a spus stop. Și-o altă realitate universală a prins viață. Personajele sunt aceleași.
       Mă întorc în ieri ca să mă mai distrug un pic cu amintirea vremurilor de pre-virus în care ne plângeam de schimburile și contractele atipice de muncă, de impozite, de banci, de chiria mare, de costul vieții, de birocrație, de limitările rutiere, de existența urbană. De vremurile în care sociologii scriau despre criza maselor produsă de turbocapitalism, de globalizare. De distrugerea familiei, de uter în chirie, transexualitate. Nepotisme, familisme, rasisme, sexisme. De televiziune. De realitatea virtuală și societatea fluidă. O chemau „viață solitară”. Este viața noastră de acum! Și nu-mi pare chiar atât de solitară.
     Așadar, mă întorc în azi și îmi vin în minte niște lucruri:
1) Ne plângem libertatea. Dar când vreodată am fost într-adevăr liberi? Trebuie să recunosc că un mare sens de libertate mă încearcă când stau la cozi lungi un kilometru alături de alte femei pe care nici dacă le cunosc nu le mai cunosc dincolo de fețele acoperite, culorile naturale de păr și gesturi speriate la contactul cu zgomotele externe. Dar mă încerca și înainte. Ce-i drept, nu la cozi. În alt context.
2) Cred că trăim într-un bol, alt bol, umflat de căcaturi ideologice, dar nu reușim să avem o viziune de „întreg”, de „împreună”.
3) De când nu ne-am văzut, au deschis florăriile. Sferele mele senzoriale sunt fericite. Acum am o altă problemă: balconul prea mic.
4) Dacă vă simțiți nașpa, faliți, cretini, nebuni, obsesiv-compulsivi, nu vă faceți probleme, e normal. Nu sunteți nici mai buni, nici mai răi decât ceilalți. Ci doar încolonați în pasajul de la o epocă la alta. Cumpărați o floare.
5) De când e interzisă plimbarea în parcuri, oamenii au transformat piețele fără tarabe în locuri de plimbat cățeii și copiii. No comment.
6) Clocesc idea sa-mi iau o casă la țară, un hectar de pământ pe care să semăn simțul naționalist, leuștean și liniștea dinaintea menopauzei.
7) De câte ori văd un mănunchi de polițai, îmi bate inima tare. Cred că regimurile totalitariste au sensul si finalitatea lor.
8) Am auzit că Merkel și-a importat carne de tun din România. Am auzit și voci care ziceau că e vina celor care au hotărât să se ducă. Nu, oameni buni, nu e vina lor. Foamea e cruntă! Mai ales cea a propriilor copii! Dacă n-ați încercat-o, vă cer să tăceți. Eu cred că e vina Guvernului ce nu-i în stare să-și protejeze proriul copil – poporul care l-a ales.
9) Intr-o dimineață foarte devreme, în liniștea ciudată actuală cu care nu reușesc să mă obișnuiesc, am auzit cearta unor vecini de la un bloc vecin. M-am întrebat cum vor arăta graficele divorțurilor, a sinuciderilor din dragoste și omuciderilor din lipsă ei. M-am întrebat și dacă toate astea vor fi trecute la efecte colaterale. Dar si dacă la amanți s-o fi gândit cineva, că doar și ei îs oameni. Cum or suporta oare toată această situație?
10) Societatea ar trebui sa-și revizuiască valorile. Realitatea actuală demonstrează că să fii single e o chestie bună. Dar și că vânzările la vibratoare și vizualizările site-urilor porno s-au ridicat la cer.
11) Kilogramele mele sunt într-o continuă creștere, dar faptul că acum îmi sar tâțele în toate părțile când alerg, așa cum văzusem eu într-un film la o tia pe care am fost geloasă ani, mă face să mă iert pentru exagerări.
12) Am cunoscut oamenii din jurul meu dintr-o altă prospectivă. Uneori pozitivă, iar alteori negativă. Am aflat că nu trebuie să-i înțeleg ca să-i respect. Nici ca să-i iubesc. Am aflat și că nu-s obligată să-i păstrez pe toți. Și asta mi-a adus o mare ușurare. Sunt sigură că și lor.
13) Pe fii-miu izolamentul nu l-a schimbat în bine. A rămas  același om bun. Cheltuie cam mult și asta mă enervează dar îmi dau seama că să fii precaut nu se pupă cu să fii tânăr. Îmi dau seama și că eu nu mai sunt, dacă am devenit precaută.
14) Există psicologi pentru animale? Snifi a luat-o razna! Un alt efect colateral al coronavirus.
15) Am descoperit activități noi, am cunoscut oameni noi. Unii de aproape, alții de la capătul lumii. Oricare ar fi el.
16) Peste puțin ne vor deschide porțile. Cred că vom arăta ca niște vaci ce nu știu încotro s-o apuce. Poate și pentru că pe-acolo printr-o frântură de creier ni se vântură gândul că de fapt nu asta e cușca.
16) Omul e o creatura fantastica.
17) Stomacul conduce în continuare.
   Conclud, riscând cuțitele conservatorilor, cu un moment de nudă sinceritate: Oameni buni, nu vă faceți griji, totul se va întoarce ca înainte. Ba mai mult, va fi mai bine! E drept, vom fi mai controlați. Vreau să zic pe față. Vom face tot ce făceam și înainte doar că într-un mod diferit. Vom fi vaccinați, geolocalizați, vom avea în continuare o echipă de fotbal preferată, vom studia, ne vom căsători, vom divorța, vom păstra niște distanțe. Era timpul! Nu-i adevărat că vom fi mai săraci, pentru că nimeni nu ne vrea mai săraci. Fie vorba între noi, dar mai mult decât suntem ar cam  fi dificil. Vom cultiva în continuare visul călătoriilor la pensie într-un loc exotic, între timp numărând orele, zilele, lunile, anii, secolelele ce nu ne vor purta la ținta propusă. Și-n tot acest timp bursele lumii, în ciuda shock-ului epocal, vor continua dansul macabru sus-jos dintotdeauna.
    Va fi o lume bună, frumoasă, smart și green. Virusul e doar grotescul vernisaj de care omul avea nevoie să se agațe ca să-și facă vânt spre trecerea într-o nouă epocă, în care cred că vor avea în sfârșit pace și cei care visau armageddon, o nouă coborâre a lui Hristos sau revoluții în pijama cu burțile pline de pizze delivery. Că nouă săracilor șobolani ne rămane oricum classicul „ scapă cine poate”. Concept pe cât de vechi, pe atât de valabil în orice context social ori istoric.
      Vă mai rog doar să nu vă supărați pe mine, că e de la ploaie. Îmi dă o percepție ciudată a lucrurilor normale. Sau poate invers. Vedeți voi.  
C.A.

17 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Poteci de dor spune:

    Pisica ta pare mai fericită decât credem noi că eram înainte de a crede că suntem nefericiți. E mortală poza!
    Ce pot eu să mai zic? Ai scris iar pe sufletul meu și subscriu punct cu punct. Doar la căsuța de la țară, cum am două mâini stângi când e vorba de plantat, crescut, cules, las leușteanul la vecini și-l fur prin gard. 😀
    Te rog și eu să ne scrii mai des!

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Asa o sa fac! Sa termin cu examenele si scriu… leustean iti trimit eu, important e sa ma mut la tara ca altfel eu n-am nici macar de unde sa-l fur! Cat despre pisica, ai ghicit, ea e intr-adevar fericita! Ar trebui s-o vezi cum particpa la videolectiile mele, profesorii nici nu incep orele fara Snifi la apel. Ea chiar ca a inteles cum stau lucrurile in lumea asta! Poza e mai veche, de asta vara, dar se potriveste perfect cu realitatea actuala. Multumesc, Potecuto!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Issabela spune:

    Nu știu ce-a făcut wp, dar eu scrisesem cu cifre, adică punctele la care îți răspunsesem: 2, 6, 8, 12, 14, 15. Văd că nu se văd. Le-a mîncat.

    Apreciază

  3. Issabela spune:

    Cam da.
    Noi avem, dar nu știu ce să scriu pe declarație, că nu ai voie să te duci pur și simplu să stai la casa de la țară, că e pandemie.
    Da… 😦
    Și eu. E marele cîștig al pandemiei. Care, evaluat ca lumea, anulează total pct. 9 și 10.
    În SUA sigur, am citit de mult de ei.
    … :))))

    Niciodată n-am înțeles bursele. Dar am revenit, cum am promis.

    P.S. Nu poți să scrii de două ori măcar pe lună? Așa, ca avansul și lichidarea, să zicem. Pe mine personal mă privezi de o lectură bună 🙂 ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Promit pentru tine si inca cativa sa incerc sa scriu de mai multe ori pe luna! Problema e ca nu prea am timp pana pe la sfarsitul lui iulie ca am examene. Dar o sa ma revasez, intr-o zi o sa scriu o carte (nu ma intreba care zi si nici care an!) si o sa ti-o trimit ca sa ma ierti! In ceea ce primeste cifrele, am inteles oricum la ce te refereai, ba mai mult mai dus sa vad ce am scris la 9 si 10, ca-s senila si nu-mi amintesc nici ce-am mancat la pranz… Nici aici nu te lasa sa mergi la casa de la tara, dar eu mi-am pus ca dorinta de indeplinit dupa ce iesim din pandemie, ca tare nu mai vreau sa traiesc in cenusiul orasului. In ce priveste psihologii de animalele, am o prietena de oameni la care o sa-i cer ajutorul dar pentru noi ca asta mica ne terorizeaza ea pe noi de fapt…Cu poza am cam riscat sa-mi pun animalistii in cap, dar asa cum ziceam Anei mai devreme, e doar o metafora, ca in realitate, „bestia” e „cel mai iubit dintre pamanteni”… Bursele nici eu nu le inteleg, dar cand mi le predau astia la scoala fac fata aia care zice ca am inteles tot (reunosc, am lucrat mult la ea!). Te pup si-ti multumesc!

      Apreciază

      1. Issabela spune:

        :))))) „animaliștii”?!? Poate animalele umane sau pudicii care strîmbă din nas la o pisică pe masă, sînt para-pățită…
        Baftă la examene!!

        Apreciat de 1 persoană

      2. 69 spune:

        Ai dreptate! Ipocrizia are multe forme… Multumesc!

        Apreciat de 1 persoană

  4. ane spune:

    Suntem liberi să facem ce vrem, atâta timp cât nu deranjăm și nu facem RĂU nimănui. E greu de schimbat mentalitatea unui om, care nu a avut de suferit, de pe urma acestui virus mortal. Adevărul va fi palpabil.
    Sincer nu aș vrea să fiu în locul pisicuței! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Suntem liberi sa facem ce vor altii… in realitate nu suntem liberi deloc. Ipostaza din poza a „pisicutei” e doar metaforica, ca in realitate e „cel mai iubit dintre pamanteni”, dar ai dreptate, e greu de schimbat mentalitati obisnuite sa judece orice. Cat de palpabil va fi adevarul, sincer, eu nu pot sa preconizez, ca nu-s vrajitoare, dar si pentru ca e relativ, au spus-o poetii, au spus-o filosofii si a spus-o stiinta, iar eu nu-mi permit sa-i contrazic. Eu cred doar ca adevarul adevarat nu-l detinem noi… in rest, Doamne ajuta!

      Apreciat de 1 persoană

      1. ane spune:

        Nu-l deține nimeni! Avem doar supoziții!

        Apreciat de 1 persoană

      2. 69 spune:

        esact!

        Apreciază

      3. ane spune:

        In situația actuală, nu suntem liberi.

        Apreciat de 1 persoană

      4. 69 spune:

        Ane, in general nu suntem liberi. Nu suntem facuti ca sa fim liberi, cred ca sta in natura si capetele noastre… Multumesc ca ai trecut pe la mine. Te imbratisez cu drag

        Apreciat de 1 persoană

  5. Ileana spune:

    Ce n-as da sa fiu in locul pisicutei 🤗🐱
    E tare dragalasa!
    Ai dreptate draga mea, respect curajul tau de a spune lucrurilor pe Nume!
    O zi minunata! ☕🌹🌹🌹🤗

    Apreciază

    1. 69 spune:

      Multumesc, Ileana! Nici nu stiu daca-i curaj, e mai degraba faptul ca am inteles ca n-am nici de pierdut nici de castigat! Eu spun adevarul asa cum il percep eu, daca vreunul il aude si-l mai si simte ca mine, si mai bine! Snifi, in schimb, a ajuns la concluzia ca nu vom iesi prea curand de pe proprietatea ei, adica casa noastra, si atunci s-a gandit sa-si innece necazul in bautura. Multumesc ca ai trecut pe la mine

      Apreciază

  6. Issabela spune:

    Deci big like la pisicul ăla de pe masă! Te-am „salvat”, te citesc mai tîrziu…

    Apreciat de 2 persoane

    1. 69 spune:

      Multumesc! A gasit reteta fericirii: să doarma între două beri!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.