Am plecat după leuștean și-am luat mielu’

    E 5.00 dimineață. Îmi bubuie liniștea-n cap. Mă visez la țară. Mi-au trebuit câteva minute ca să-mi dau seama unde sunt. N-a fost niciodată atâta liniște în jurul meu. Ca să vă faceți o idee, sub casă am un bar, o pizzerie, o tabaccherie, un MD, un semafor si-o stație de autobuz. În fundul minții înca amețite, o grijă nu-mi dă pace. Tot grija burții. Leușteanul și mielul. Că, na, vine Paștele.  Cu greu mă abțin să nu plec cu răsăritul în cap la piață. Că n-ar fi rău să fiu prima. Dar parcă nici chiar atât de prima. Îmi pun răbarea la încercare și-mi mai fac de lucru vreo două ore. O cafea, o știre mai bine nu, mai un citit, mai un bârfit. Plec.
    Primul impact cu realitatea externă mă ia de cap, adică cu amețeli. O fi de la prea mult oxigen. Miroase a iarnă. Îmi bag mâinele în buzunare. Dau de mărunții de un euro pe care i-am luat cu mine, din obișnuință, ca să beau cafea la bar. Îmi dau seama că mănușile le-am uitat, dar banii de cafea nu. Obiceiurile bune nu se uită nici la vremuri rele. Amintirea îmi dă cu nostalgie… Scot capul pe ușa blocului, mă uit în dreapta, coadă mare la supermarket, mă gândesc că au dormit la ușa magazinului. Mă uit în stânga, nimeni. Pășesc tremurat și conspirațional, de parcă am plecat la furat, nu la cumpărat. O fi de la mască.
    În piață pare totul normal. Dacă normal înseamnă să-ți fie frică să te apropii de semeni, să nu știi cum să iei restul fără să atingi mâna vânzătorului, să-ți porți o mască în plus de parcă nu/ți ajungeau cele impuse de viață și societate, ba mai mult, s-o porți de parcă ar fi devenit o modă, sau să întâlnești 17 polițai  pe o rază de nici un kilometru, situație ce-mi cam suscită sentimente profunde de regim totalitar.
    Infine, ochiul meu de expert în frunză de leuștean, îmi indică din poarta pieței o tarabă. O rup la fugă ca să nu mi-o ia alții înainte și să mă lase fără.  De aproape, depistez și niște mănunchiuri de mărar. Mă hlizesc sub acoperire în românește cu vânzătorul, la care i-am scanat trăsăturile esteuropene la prima vedere, îi fac șmecheră două complimente de parcă n-am înțelege decât noi doi și salt coada de 7 inși din fața mea.  Imi iau punga cu patru legături de leuștean și două de mărar, las 10 euro, și mă îndepărtez satisfăcută, acompaniată de priviri  ucigașe mai ascuțite ca pumnalele strămoșilor însoțite de urături din folclorul național de tipul pizdamă-tiidecurvadrecu’carenuștiisăstailacoadă!
Dar viața îmi surâde încă o dată: La o tarabă în dreapta văd mielu’. Nu ăla! Celălalt, de Paște! 15 euro la kil. Prețul nici n-a urcat, nici n-a coborât de săptămâna trecută. Ciudat, sau poate nu, dar la miel nu-i coadă, doar o băbuță cu chef mai mult de vorbă decât de cumpărat. Mă hlizesc și cu măcelarul, ca să nu creadă că-s rasistă, în caz că m-a văzut hlizindu-mă cu verduraru’. Cer o pulpă și organele, ca-mi plac în ciorbă, capul nu-l vreau dar doar pentru că nu-mi place să mă uit în ochii celor pe care-i mănânc. Rog animaliștii să mă ierte, că și eu le respect decizia exact cât îmi respectă ei tradiția. Plătesc cu cardul. Luna trecută piața era cash. Un alt efect covid. Mă gândesc că mâine voi plăti și cafeaua cu cardul. Ating nostalgic monedele din buzunar.
   Mă îndrept ușor spre ieșire, din mers mai agăț o glastră de pătrunjel, una de mușcate și câteva ouă albe, să colorez și eu ceva. Mă împiedic, dau cu punga de pământ și unul îl sparg. În stradă, fără să-mi dau seama, mă abat într-o coadă lungă un kilometru. Mă întreb când s-a strâns atâta lume și-mi vine dubiul că era și înainte și eu, trecând ca vodă prin lobodă, am intrat ca nesimțita. Mă mustră o conștiință. Aceeași care la coada de leștean n-a prea dat semne de viață. Se vede că-i selectivă.
    În fața casei, după ce mă cotrobăi de chei prin toate buzunarele, descui ușa blocului, o împing  cu un picior în timp ce țin cele trei sacoșe și două glastre cu celălalt. Mă simt un fel de caracatiță. Un băiat, cam de vârsta lu’ fii-miu, se repede să mă ajute. Mirată, îi multumesc în timp ce încerc să ascund geanta, mielul și leuștanul. Mă prind că statul în casă are efecte secundare negative.
    Sunt fericită. Asta demonstrează cât de puțin îi trebuie omului ca să-i fie bine. Demonstrează și că ceea ce ziceam ieri e adevărat. Și anume că stomacul conduce. (A.C.)

23 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. papagigli spune:

    Esti plina de brate, come una piovra! 😉 Astept cu nerabdare imbratisarile, chiar si daca vor fi cu urzici 😉

    Apreciat de 1 persoană

  2. papagigli spune:

    La mine a fost putin altfel. Am plecat dupa miel si n-am gasit leustean. 😆 Ca astia n-au auzit de buruiana asta. Numai ca eu il am plantat in backyard. Singura problema e ca asta nu rasare cind e ger, nici sa-l futi. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Nu-l fute! Baga-l in casa! Am o prietena pe meleagurile pe unde bântui tu, anii trecuți avea de dat și la alții, recunosc că eram invidioasă, o întreb si-tj vând secretul🤣 Și aici, la cât costa, mă cam bate gândul să-mi pun de o afacere… Sărbători cu bine!

      Apreciază

      1. papagigli spune:

        Nu stiu daca rezista in casa, desi e buruiana, ar trebui sa reziste oriunde. Dar nu cred ca mi-ar placea sa-mi miroasa casa a ciorba. 😆

        Apreciat de 1 persoană

      2. 69 spune:

        Oi avea și tu un balcon închis, dar oricum Margot nu-l ținea în casa, îl ținea fix în grădiniță afară

        Apreciază

      3. papagigli spune:

        Balcon inchis n-am. Si in „gradinita” e si-al meu, numai ca „gradinita” mea prinde viata vara, ca la noi dupa iarna vine vara. Primavara e intr-o vineri dupa masa. 😉

        Apreciat de 1 persoană

      4. 69 spune:

        Ok, m-ai convins, îți trimit vreo 2 brațe in fiecare an pe vremea asta!

        Apreciază

      5. papagigli spune:

        Vrei sa spui, imbratisari? 😉

        Apreciat de 1 persoană

      6. 69 spune:

        da! Imbratisati de leustean!

        Apreciază

      7. papagigli spune:

        Aha! O fi vreo moda noua, ca ce stiam eu, de la Maria Tanase, e ca in cazul imbratisarilor se foloseste busuiocul nu leusteanu. Da’ na, probabil ca nu le stia nici ea chiar pe toate. 😆

        Apreciat de 1 persoană

      8. 69 spune:

        Pai, hotărăște-te, omule, vrei busuioc sau leuștean?! In orice caz, ca sa fiu sigura, fac un ocol la Genova și prind un braț și de ăla!

        Apreciază

  3. 69 spune:

    Mulțumesc că mă susții! Tie-ti plac mai mereu ideile mele! Și asta mă bucură, că eu am încredere în tine! Cred că aș face mai mulți bani cu o afacere de produs și vândut idei 🤣🤣

    Apreciază

  4. Poteci de dor spune:

    Dacă ai găsit leuştean eşti tare! Fără leuştean, ciorba e pustiu. Sper să am şi eu norocul tău mâine 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Daaa!!! Poza e autentica! Și leuștean, și marar, și miel…., Găsisem și usturoi verde dar cu 2€ 3 floace, mi trecut instantaneu! Cu leușteanul e divers, putea sa coste și 5 euro că tot îl luăm! Cred că o să-mi iau niste teren, o sa comand niște semințe, câteva kile asa, si o sa pun de o afacere! Noroc la cumpărat!

      Apreciază

      1. Poteci de dor spune:

        „Scump, doamnă, scump, dincolo era mai ieftin” 😀
        Să ştii că e idee bună de afacere, zău.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Mihail Toma spune:

    „…să-ți porți o mască în plus de parcă nu-ți ajungeau cele impuse de viață și societate…”, tare asta, permite-mi să te citez că de nu, ți-o fur 🙂
    Anul ăsta mâncăm iepure, adică eu și cu Costică, vecinul.
    O chestie destul de riscantă: respectivul iepure este protejatul nepoatei amicului, are deja patru ani și-i gras ca un buhai.
    Se va profita de iuțeala de mână și nebăgarea de seamă, Costică umflându-l discret din stabiliment și înscenând un atac de dihor, iar eu asomându-l cu tescovină de șaizeci de grade ca să aibă trecerea de la cele lumești cât mai fericită.
    Acțiunea este programată pentru mâine la cinci dimineață, ține-ne pumnii! 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Citeaza sau fura, cum iti vine mai bine… cat despre iepure, ziceti-i nepoate-i ca a plecat intr-o lume mai buna ca era sătul pana peste cap de asta…Tin pumnii!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Iosif spune:

    Stomacul este sarpe-nselator,
    el cere zilnic multe sacrificii.
    Tot timpul cere…nemultumitor,
    mereu mai mult, mai bun si cu pretentii… 🙂 )

    La multi ani cu pace, fericire, bucurie, zeci de ani, sute sau mie.. L !

    Apreciat de 2 persoane

    1. 69 spune:

      „Mie” îmi pare cam mult, viața pe pământ și în mai puțin o simți că pe o cursă de șoareci… Cu stomacul ai dreptate!

      Apreciază

  7. ane spune:

    Am nevoie de puțină verdeață, floarea are culoarea preferată de mine, puțin miel și mulțumesc!!! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Îmi pare că avem aceleași gusfuri. Da-mi adresa si-ti trimit!

      Apreciat de 1 persoană

      1. ane spune:

        Mulțumesc, pentru generozitate!
        Am mai mult decât ar fi necesar.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.