Cu mască, fără mască

Concluzii lunare

9/04/2020
    A fost odată o vreme când ieșeam nu doar să ducem gunoiul sau să facem cumpărături. Când ne plimbam pe străzi fără frică, în parcuri, ieșeam la muncă, ne vedeam cu prietenii la bar, mâncam în gașcă la restaurant, ne îmbrațișam și nu ne era frică să ne atingem. Aș vrea să pot să zic și că ieșeam fără măști, dar aș minți și s-ar supăra pe mine chiar și Pirandello, care a tratat atât de profund teoria măștilor în operele sale pe la începutul anilor ‘900, fără să-i treacă prin cap măcar că la distanță de 100 de ani, omul va mai adăuga una, de stofă, la existența sa. Dar nu despre Pirandello vreau eu să vorbesc, chiar dacă mi-ar plăcea, ci despre azi, 2020. Despre acest azi, care a început nu mai departe de o lună în urmă. Ori înainte. Ziceți-mi voi, că eu n-am știut niciodată cum vine treaba asta cu înainte și în urmă. Pentru că pentru mine ieri și mâine reprezintă doar contextul. Restul e prezent.
      Așadar, voi veni cu observații personale, deci subiective, o dată pe lună, cam așa ca ciclul, sau ca chiria, despre schimbările pe care le trăim, despre mine, despre oameni și locuri și reacțiile acestora la tot ce se întâmplă cu sau mai mult fără voia noastră, în această perioadă.
      Ultima ieșire liberă a fost pe 8 martie, de ziua doamnelor. Deci exact acum o lună. Îmi amintesc pentru că am ieșit cu fii-miu la prânz. Și aproapenormea a imortalizat momentul. Deja lucrurile începuseră să se împută, pentru că în restaurant, pe care de obicei îl găseam full, în ziua aia eram doar noi și o altă pereche de tineri ce se giugiuleau liniștiți între două îmbucături. Deci frica își facea treaba. După-amiaza mi-o amintesc liniștită, o plimbare în parc cu o prietenă, apoi prăjituri festive. Fără avertismente de ce avea să vină. M-am întors acasă nu foarte calmă, dar nu din cauza virusului, ci pentru că mă lăsaseră frânele. Mai târziu am aflat de la mecanicu’ de încredere că-mi explodase un cilindret, iar pastilele și tuburile erau de schimbat, una peste alta 360 de euro plus 22% tva. Din acea seară, am mai ieșit de patru ori. Azi d imineață a fost a patra. Voiam să mai cumpăr câte ceva, că zilele astea facem torte pentru Paștele catolic ca să îndulcim măcar un pic viețile celor cu mai multe probleme ca noi. N-am reușit. Noroc cu ce mai aveam prin debara, că mă știți strângătoare. Și că românca e inventivă, face din rahat bici și din piatră seacă torte.
    Concluzii:1) Pare că toată lumea își duce viața la cozi. Am înțeles de ce ieri ziarele anunțau o creștere a contaminaților și a morților la Torino. Și m-am întristat la gândul universal că ne merităm soarta, că trăim într-o societate de căcat în care suntem toți complici pasivi și victime ignorante.
2) Statul în casă ne face mai profunzi, mai răi și mai grași. Mai cretini nu, dar doar pentru că nu se poate mai mult decât suntem. Săptămâna trecută, în supermarket, m-am lovit din greșeală de un om. Am țipat amândoi și-am sărit ca arși fiecare într-un alt colț de încăpere. Ne-am privit și-am început să râdem isterici de cât de idioți putem fi. Au râs și ceilalți.
3) Dumnezeu e mare și bun dar și răbdarea lui are limite.
4) Stomacul conduce.
5) În sfârșit am descoperit culoarea părului meu. Gri. Și faptul că pot să mă îngraș 5 kile într-o lună.
6) Situațiile de criză scot în evidență adevărata față a oamenilor. Un fel de cu mască dar fără mască.
8) Pentru prima dată în mai mult de 6 ani, mi-a venit să mă reapuc de fumat. Ieșisem în balcon, am privit în dreapta, o copie bea bere. Le vedeam paharele aburite în soarele după-amiezii. Aveam și noi bere, dar fii-miu dormea, și singură nu-i prea găseam gustul. Am privit în stânga, o femeie fuma. Scotea fumul încet și tacticos pe gură ca și când nu exista nimic mai bun și mai important pentru ea în acel moment. Mi-am amintit acel sentiment. Și mi-a fost ciudă că nu mai am niciun viciu. Cafeaua nu se pune!
9) Mă trezesc dimineața cu băiatul ăla de la Imagine Dragons. Mă trezesc bine. Mă gândesc cam cum ar fi să mă și culc nu doar să mă trezesc cu el. Imaginați-vă și voi. Că nu costă. Și nici nu înseamnă că avem aceleași gusturi la bărbați sau la muzică, că ăsta place la toți. Eu ascult “Believer”. Voi?
10) Cu fecior-miu se trăiește bine în casă. Mă tem că el n-o să vă spună același lucru despre mine. E bun și are simțul umorului. E și inteligent. Îmi cumpără ciocolată cu rom de la bangla. Că face bine la moral. Uneori, dimineața devreme, când încă doarme, mă așez pe un scaun în fața patului și-i privesc fățuca. Și pentru 10-20 de minute mă duc în alte vremuri, cu el mic și eu mai tânără. Când ciocolata o cumpăram eu. Apoi nu pot să mă abțin și-i sărut obrajii și fața și fruntea. Și-i spun cât îl iubesc. Și el mă gonește. Alte ori îl trezesc cu muzica la refuz, cu o portocală în cap, sau cu vreun video cretin ca ăla cu Frecciarossa în gară.  Apropo, dacă nu mă mai vedeți prin piață vreo două zile, să știți că m-a închis în camera mea fără computer.
11) Snifi nu ne mai suportă. Face orice ca să ne scoată de pe proprietatea ei. Participă chiar la toate videolecțiile mele. Dacă mai durează situația asta va deveni cea mai deșteaptă pisică din lume. Drept, Constituție, comunitate, imposite, bilanțuri, Baudelaire, logaritmi, la France physique, naturalism, marketing research etc. Mi-a zis că în septembrie se înscrie la facultate.
12) Fac lucruri de care uitasem cât de mult îmi plăcea să le fac. Mă reîmprietenesc cu oameni de care uitasem cât de mult îmi plăceau.
13) Uniunea m-a dezamăgit. Dar tare. După Covid cred că va fi ori ori. De altfel, era timpul. Mi-a plăcut mult, în schimb, gestul solidar al României de a trimte cadre medicale in Italia. Dincolo de ajutorul propriu-zis, cel mai important e mesajul gestului: nu sunteți singuri în afacerea asta urâtă. Să rămânem uniți! Cârcotașii să se abțină de la comentarii.
14) În după-amiaza asta am văzut cum scoteau pompierii un om pe targă din casă de la etajul 3. Mort. Sunaseră vecinii la 112. Nu știu dacă a fost infectat cu covid. Dar cu siguranza a fost o victimă covid. Mi-a tremurat inima.
15) N-am văzut niciodată așa de multă poliție pe strazi. Mă întreb unde erau ăștia înainte de covid, că doar îi plăteam și atunci, că nu cred că i-au angajat ieri, și de criminalitate era plin orașul și luna trecută.
16) Graficul pieții mele săptămânale a crescut exponențial 30, 41, 53, 65. Azi 65. Euro. La un calcul scurt, mă gândesc că n-ar trebui să fie așa, pentru că chiriile s-au înjumătățit, consumatorii de produse alimentare sunt mereu mai mulți, nu muncim, nu producem, nu câștigăm, iar situația e cea care e. Atunci, spuneți-mi voi, unde stă schepsisu’ cu crescutul prețurilor că eu sunt mai înceată de sinapase și nu-mi dau seama.
17) Rămân în tema prețurilor. Miel azi n-am mai găsit. Mi-a zis măcelărița că nu mai au și că nici nu se așteptă să mai primească pentru că din sud nu mai livrează nimic în nord. Mă întreb de ce ? Măcar nu mă mai întreb de ce kilogramul ajunsese săptămâna trecută 14-16 euro în piață. Ba mai mult, acum înțeleg și sensul expresiei „o să mâncăm mielu’! „
18) Am facut un tur cu mașina după o lună de pauză. M-am emoționat. M-am prins că nu mi-e dor de oameni, mi e dor de natură, de soare, mi e dor să mă plimb, mi e dor de atingeri, de priviri, de gesturi. Dar nu de oameni. M-am întristat.
19) Mulți dintre noi nu au înțeles cum stau lucrurile, nici gravitatea lor, de fapt n-au înțeles niciun căcat! Nici eu.
20) M-a fulgerat un gând să nu mai ies niciodată. Nu mâine ori poimâine, chiar niciodată!

20 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. papagigli spune:

    Nu stiu cum se spune la Italia, dar eu o stiam mai altfelaltfel. „Cu caciulita, fara caciulita”. Pina la urma si caciulita mascheaza, asa ca nu suntem prea defazati.
    Ca se-ntimpla, ce se-ntimpla, dintr-un anumit motiv, o cred. Economia chineza o luase-n jos si stii cum e, daca nu te poti ridica, ii ingropi pe altii si ajungi din nou in top. Ca prea numai chinezii erau pregatiti pentru astfel de razboi in timp ce restul lumii era cu pantalonii-n vine. Pute, ca sa zic asa. Si putoarea vine, ca de obicei, din Est.
    Care-i treaba cu Dumnezeu, nu stiu sa-ti spun, ca nu m-a sunat. Dar banuiesc ca e sanatos si nu necesita ventilatii.
    Dar miel sa stii ca mi-am luat. Bine, nu tot mielul, dar am pus-o de-o jumatate. de fapt acum am terminat borsul si friptura am imbalsamat-o in vederea incinerarii partiale sau altfel spus, perpelirii. La Invierea cu numarul doi voi executa pulpa din spate. Pacat ca nu putem avea musafiri.
    Pe „Believer” l-am fumat, e deja perimat. Si cintecul si concceptul. My oh my! e ceva mai actual si mai sexos. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Ca totul se intampla cu un motiv, sunt sigura ca ai dreptate. Chiar daca, poate, motivele la care ne referim sunt diferite. Dumnezeu nu m-a sunat nici pe mine, dar totul e possibil, ca stiu ca are simtul umorului si cand are chef sa se distreze ii suna pe aia mai varza asa ca mine. In ceea ce priveste mielul, mi-e ciuda, daca ai fi mai aproape, as risca o amenda si-as veni in vizita. As purta si eu doua oua si-o pasca, ca nu-s nesimtita. Sper, totusi, sa am mai mult noroc saptamana viitoare cand voi refurniza frigiderul mai spre pastele mamei, daca tot n-am avut noroc de premiera. Cat despre cantec, eu iti multumesc ca ma actualizezi, daca imi place, ii voi tine si pe unii si pe altii, ca-i loc destul pentru chestii misto in inima mea. Infine, Va urez sarbatori cu bine, multa sanatate si sa-ti iasa mielul dupa inima ta!

      Apreciază

      1. papagigli spune:

        Pe mine nu ma suna sigur, dar nu din cauza de varza, ci din cauza de ateu practicant 😆
        In fine, te simt de partea cealalta a baricadei, asa ca nu mai insist.
        In schimb, in privinta borsului si a fripturii sa stii ca si eu m-as risca sa te primesc 😉 Ba ti-as plati si amenda, in eventualitatea ca te-ar opri potera, desi aici nu sunt atit de drastice restrictiile. Deocamdata.
        Va urez, la rindu-mi, Paste fericit, sanatate si toate cele bune!

        Apreciat de 1 persoană

  2. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  3. Iosif spune:

    Esti o femeie extrem de norocoasa ! Ai mare grija de îngerii tai Gemeni, însa nu-i recomandabil sa-i cocolosesti, coplesesti cu saruturi, giugiuleli si rasfaturi femeiesti. Lasa-i pe ei sa ia initiativa în aceste delicate si intime gesturi parentale, cu cât mai mult îl iubesti ca mama… 🙂
    Sarbatori binecuvântate ! La multi ani cu Peace & Love ! Multa sanatate în AAAE…Emmanuel ! Liberté, Égalité, Fraternité, Unité …

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Ahahahah, E adevărat, sunt! Nu prea-l prind pe îngerul meu, că i-au crescut aripi și zboară! Când era mai mic, n-am putut că a trebuit să zbor eu, așa că acum când îl prind nu mă zgârcesc de la nici un gest! Nu credeam că o să o spun vreodată, dar noroc cu corona…;. Un weekend liniștit, Iosif!

      Apreciază

      1. Iosif spune:

        Lunga vita all’amore coronato ! 🙂 😀 )))

        Apreciază

  4. Ingrid spune:

    M-a emoționat ce-ai scris, sincer. Mie îmi este dor de natură încât mă doare, dar îmi este dor și de oameni. Suntem animale sociale, iar eu mai mult decât alții. Mă hrănesc ca un vampir cu cuvinte: gândite, scrise sau spuse, nu contează, doar că atunci când mă întâlnesc cu un om drag, nu contează dacă este prieten, cunoscut sau un om bun, amabil și prietenos, este altceva. Iubesc oamenii, iubesc să-i văd și să vorbesc cu ei. Statul ăsta acasă nu mă deranjează, încă, foarte tare, dar îmi este dor de multe și stiu clar că viața mea s-a schimbat și se mai schimbă mult. Eu îmi scot curajul de unde l-am băgat, sperând să nu fie chiar anchilozat, și fac ce trebuia să fac de multă vreme. Dumnezeu știe câți anchilozați de-ăștia mai sunt.. Purtăm cu toții măști de ne dăm buni, dar azi se vede fața multora. Eu vreau să cred ca sunt un om bun, doar că zilele astea mi-au spus clar că bunătatea mea se numește prostie. Na’ trezire! Mai bine mă opresc ca să nu-mi cadă și masca de proastă 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Ingrid, lucrurile de obicei sunt așa cum trebuie sa fie! Eu cred. Cred că nimic nu-i întâmplător, nici în viețile noastre, nici în jurul nostru. Cât despre măști, multe ni le impune societatea cu schemele ei, altele ni le impunem singuri din diverse considerente… Cu oamenii însă, am exagerat un pic, mi-e dor, dar doar de unii! Te îmbrățișez

      Apreciat de 1 persoană

      1. 69 spune:

        Mulțumesc pentru cuvintele tale minunate!

        Apreciat de 1 persoană

      2. Ingrid spune:

        Cu drag.. mi-a plăcut cum și ce ai scris. Ești sinceră și asta contează. 🤗✨🌸

        Apreciat de 1 persoană

      3. 69 spune:

        N-am mari pretenții, scriu cum simt! Și dacă-mi iese, și mai bine!❤️

        Apreciat de 1 persoană

      4. Ingrid spune:

        După mine, ți-a cam ieșit 😉

        Apreciat de 1 persoană

  5. Issabela spune:

    sînt și may fav ❤️ dar eu – cu Demonii ❤️
    ce frumos…! mai puțin cu portocala, muzica, astea 😁 și eu mai fac pe furiș, ai mei sînt mai mici, dar deja mai mari de vîrsta cu drăgălășeniile pe față 🙂
    Snifi… dulceața aia poate-avea și ea momentele ei de intimitate, mai ales dacă doarme, ca ale mele, juma de zi neîntoarsă…
    subscriu total, absolut, word by word.

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Snifi nu mai are momente de intimitate de când suntem acasă 🤣🤣🤣 i-am dat peste cap toată existența! Cât despre celălalt, eu îl dragalesc, el mă gonește și tot așa! Măcar acuma că l-am prins acasă 😇❤️

      Apreciat de 1 persoană

      1. Issabela spune:

        😃😃😃❤️ pupici tuturor…!

        Apreciat de 1 persoană

  6. Poteci de dor spune:

    Fain şi trist în acelaşi timp. Mă pot opri la tipul de Imagine Dragons? Că acolo pot visa în voie. Mai jos e realitatea asta dură şi prefer sindromul struţului.

    Apreciat de 2 persoane

    1. 69 spune:

      Un pic cam cum sunt vremurile, Potecuțo: fain pentru că existăm, trăim vremurile așa cum sunt ele și avem puterea să găsim ceva bun in orice; trist pentru că n-ar putea fi altfel când aruncam un ochi dincolo de propriul balcon… Cat despre tipul din Imagine Dragons, e acolo pentru tine! Pentru noi!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.