Dragoste în timpuri de corona

     Trăim o perioadă istorică pe cât de unică pe atât de dificilă. O perioadă istorică în care ar trebui să fim mai uniți ca oricând. O perioadă în care ar trebui să fim mai umani, mai indulgenți, mai înțelepți! O perioadă în care ar trebui să nu folosim un rău pentru a scoate în evidență altele. O perioadă istorică în care mă tem că răul cel mai mare nu este corona, ci ura, frica, inconștiența, răutatea, intoleranța, viruși ce fac parte din natura umană și pentru care, din păcate, nu există leac. O perioadă istorică despre care vom citi peste ani în manualele de istorie, care cine stie ce vor scrie, pentru că, așa cum știm, dacă istoria e facută din fapte, nu putem spune același lucru despre cărțile în care o citim. O perioadă istorica despre care cu siguranță, eu mi-o voi aminti.
        Îmi voi aminti că la jumătate de martie, când scriu aceste rânduri, primăvara se plimba pe străzi dar eu nu, pentru că mă izolasem în casă, ca tot omul mai mult sau mai puțin conștient de ceea ce se întâmpla în jurul nostru. E oribil. Vă jur. Că să vă zic un secret, dacă vrei să omori un săgetător, închide-l în casă. Eu locuiesc la Torino și situația nu-i minunată. Ba dimpotrivă. Stau în casă, așa cum e corect să fie, date circumstanțele. Nu muncesc, nu mai fac școală, ies doar pentru cumpărături, că mâncăm chiar dacă nu muncim, dar și ca să fac doi pași. Ca să nu uit să merg. Ca să iau aer în nas. În nasul acoperit de mască, evident.
     Îmi voi aminti că mă simțeam ca în copilăria sub comunism, când oamenii se priveau sceptici și nici măcar nu-și vorbeau. Dar de data asta de frica virusului. Că, oameni buni, frica e virusul virusilor. Iți scade imunitatea și te face vulnerabil la orice boală. Fisică ori psihică. Și dacă nu mă credeți, uitați-vă în jur.
        Îmi voi aminti că mi-am propus să fac lucruri pe care în condiții normale nu le fac. La început am gătit. Dar nu orice. Mi-am zis că-i momentul să-mi satisfac dorințe culinare negate în timpi de necorona, că acum că trebuie să ținem semenii la distanță ar merge un mujdei, o ceapa, o chiftea etc, de-mi curgeau balele numai la gând. Știți voi, de ăla de la noi de la baltă, mujdeiu’ zic, de-l întinzi pe pâine, dobrogenii știu! Apoi am trecut la salată cu ceapă verde. Multă ceapă verde, de-am puțit și m-a durut stomacul vreo trei zile. Apoi dulciuri. Și ciorbe, chiftele, scoverci, studiu, bârfă, activități domestice – nu prea mult, că nu e cazul, citit, scris etc.  Chestii importante și chestii mai puțin importante.
       Dacă vă închipuiți că am profitat de situație ca să stau mai mult cu fii-miu, vă înșelați. Că ăsta și-a luat două catrafuse și s-a închis într-un b&b, împreună cu prietenul lui, inginerul de sunet, dacă vi-l mai amintiți. Cică să creeze. Reședință artistică îi zice. Nu departe de casă. Face un salt o dată pe zi pentru schimburi și două scoverci. Nu ne îmbrățișăm, nu ne pupăm, nu ne apropiem la mai mult de un metru. Eu l-aș fi vrut acasă. Dar el nu. Acuma ce să zic, îl înțeleg, dar să nu-i ziceți. E dificil să stai cu mă-ta și în condiții normale, dapă-i în cele de carantină! Vremuri grele, ce să zic. Nici iubita nu o are aproape. Că și aia-i țintuită la domiciliu într-un sat la vreo 20 de km distanță.
        Îmi voi aminti că am trăit mai mult o viață virtuală decât una reală. Că s-au închis porțile societăților și a magazinelor nonalimentare. Că s-au închis granițe și s-au oprit transporturi. Că lumea a format cozi de kilometri la porțile supermerkaturilor pentru a face stockuri de alimente pătrunși de panica necunoașterii și-a incerteții. Că de, întâi stomacul, apoi restul. Că graficele financiare și economice au suferit schimbări ce ne vor influența viețile pentru mult timp de acum încolo. Că ritmurile s-au încetinit. Că m-am văzut cu persoane dragi în videocameră, că am studiat videolecții, că m-am emoționat și-am plâns când am auzit acorduri din imnul de Mimeli îmbrățișând orașul aproape pustiu, că m-am întristat și din nou am plâns când am simțit veninul semenilor curgând printre rândurile paginilor așa zise de socializare, că am încercat să înțeleg reacții și să fiu tolerantă, că am încercat să dau vina pe frică, chiar și pe ignoranță.
       Îmi voi aminti și că n-am putut. N-am putut întotdeauna să nu replic când m-au durut comportamente, că n-am putut să nu plâng de ciudă și de tristețe când mi-am dat seama că ne merităm soarta. Că n-am putut să nu înțeleg că Dumnezeu n-are nicio treabă în afacerea asta dar că oamenii au. Că nu ne va omorî corona, ci viruși mult mai puternici ca, repet, răutatea, prostia, intoleranța, ura, pentru care nu există leac.
        Îmi voi aminti de cât de dor imi e de mirosul de cafea băută la bar, de cât de dor îmi e să ating oamenii, să-i privesc în ochi fără să văd frică. Sa văd bucurie. Să ne întoarcem la normalitate. O normalitate în care să facem eforturi să fim dacă nu mai buni, măcar mai înțelepți, mai puțin egoiști, mai conștienți. O normalitate în care să stăm mai mult cu noi înșine, cu propriile conștiințe, și să vorbim mai puțin despre ceilalți. O normalitate în care să fi învățat că nu avem dreptul să judecăm alte persoane ca și când am trăi in locul și sufletele lor, o normalitate în care un pic de toleranță, bun simț și omenie, în general, dar mai ales pentru cei mai puțin „minunați” ca noi, ar putea face diferența și, cine știe, ar fi soluția la multe probleme cu care se confruntă omenirea.
       O normalitate în care să pot să vă îmbrățișez de-adevăratelea și să vă pup fără nicio frică pe amândoi obrajii!

9 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Iosif spune:

    Magnifiquemagnific punct de vedere, care reflecta o realitate trista a directiei inconstientei conducatorilor politico-religiosi ai maselor, devenite pe parcursul istoriei milenare patriarhale, fiinte carteziene, lipsite de sentimente si trairi spirituale, tot mai îndepartate de AAAE, care se îndrepta orbita de (chinezarii stralucitoare „doar la zeul soare”Ra*, din plastic, sticla si metale ieftine, fara valoare) spre nentizarea minunatului microunivers încoronat de Creator, prin Fiul omului Hristos Iisus al lumii întregi Mântuitor, dar mai ales al al celor iubitori neconditionat, sacrificator de sine, ascultatori de Cuvântul Lui si credinciosi pâna la moarte …
    Fii binecuvântata cu pace, liniste si bucurie adevarata, alaturi de cei apropiati si dragi Sufletului tau frumos !

    Va îmbratisez cu mult drag…fara masca ! 🙂 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Esti o încântare, Iosif! Chiar si in vremuri grele ca acestea. Eu scriu despre lucruri asa cum le percep si ma bucur ca mai sunt si altii de acord cu mine. Multa sanatate. Doamne ajuta!

      Apreciază

    2. 69 spune:

      Superb! Multumesc

      Apreciază

  2. Poteci de dor spune:

    Să trecem cu bine şi peste asta! Din păcate, prostia şi ignoranţa nu se vindecă…
    Sănătate multă îţi doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Așa este! Doamne ajută!

      Apreciază

    2. 69 spune:

      Trist, dar adevarat! Doamne ajuta! Te imbratisez cu mult drag

      Apreciat de 1 persoană

  3. Aliosa spune:

    Ferească DUMNEZEU de mai rău !!! 🙂 😦 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Aveti dreptate! Mai ales ca, in viitorul foarte apropiat, prevad acest „mai rau”! Saptamana linistita va urez

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.