Îmbrățișați-le, că-s mortale!

La multi ani, Mame!

     Azi vă scriu despre mame. Despre toate. Aș scrie de-a mea, dar nu-mi prea amintesc, că a rămas doar o idee vagă, un gând, un sentiment în fund de suflet. Știu că m-ar fi vrut diferită. Poate mai ordonată, ori măritată, ori mai curată, mai puțin pesimistă sau mai puțin feroce, mai colaborativă și mai atentă, mai puțin narcisistă. Poate doctor sau inginer. Că la vremea aia era la modă. Ar fi vrut să fi ieșit cu băieții buni, să nu fi fumat, să nu fi băut și să nu mă fi durât capul de la mahmureală. M-ar fi vrut mai sănătoasă, mai normală, mai calmă și mai puțin superficială, mai puțin supărăcioasă. Pentru că ar fi vrut să fi suferit mai puțin. Pentru că m-ar fi vrut fericită.
         Și-am fost. Nu de prea multe ori, ce-i drept. O dată a fost ieri. Să vă povestesc.  Melodia, pardon bitu’, că mi-au atras atenția ăstia tineri că tre’ să-mi fac o actualizare, că-s rămasă-n generația mea. Că acum musica se face din calculator și voce, și melodia-i…bit, că lipsesc instrumentele fizice. Alors, ziceam că bitu’ ajunsese la mine  datorită unui prieten de a lu’ fii-miu. Acela cu care a creat-o. Inginerul de sunet! Cam forțat și din greșeală. Că ăsta, fii-miu, îi secretos, creează pe ascuns. Și-o ascultam în mașină, între două drumuri. Trebuie să vă zic că vocea mi-a intrat în suflet și mi-a ramas acolo. O fi pentru că-i al meu. Autorul zic. Și vocea. O simțeam. Și-o ascultam în neștire,  o dată, de două ori, de 10 ori, de 100 de ori, de 1 milion de ori… Și nu mă saturam. Cuvintele le înțelegeam unu’ din patru, că, deh, în engleză. Dar nu conta. Îs alle lui. Și asta-mi ajunge. Mă întreb de unde a luat toate astea. Talentele zic. Cred că de la ta-su! Că eu nu mă simt așa în venă. Și totuși, undeva în fundul ființei care sunt, mică, nesigură și egoită, sper să fi luat de la mine, chiar și de acolo de unde nu am. Ce dacă nu știu să cânt ori să desenez așa ca el. Voi fi știind alte lucruri. Că nici să-l cresc n-am  știut, și uite-l mare… Și-am deschis geamurile și-am lasat-o să iasă, ca s-o asculte și alții, o lume întreagă… joasă, tărăgănată, emoționantă, perfectă. Sunt fericită. Și-s mândră. Sunt mamă. Sunt mama vocii.
      O altă dată a fost alaltăieri, acum 22 de ani, când a venit pe lume posesorul vocii. Când l-am adus pe lume, că eram și eu acolo. Era o chestie mică, de șapte luni și două kile și jumătate, cu mâini, cu picioare  și ochi negri, ce abia ieșise din mine. Și-l iubeam! Mă impresiona și mă înspăimânta. Dar nu-mi închipuiam că purta cu el în lume atâta bucurie. Desenează, cântă, compune, mă enervează, mai mult, mă aduce în pragul disperării, că na, e tânăr și-ar fi ciudat să nu fie așa. Și dacă nu m-ar fi amenințat așa de serios că mă dă în judecată dacă își mai găseste lucrările pe vreo pagină publică, jur că v-aș delecta cu ultima, dar am decis să aștept, ce-i drept, constrânsă,  s-o facă el, nu de alta, dar nu mai văd nici eu nimic, că ăsta când zice, zice. Drumul a fost lung și dificil. Nici nu vă închipuiți cât! Mai e încă.
     Dar sunt mamă și ca mai toate mamele, v-ați prins, l-aș fi vrut diferit. Într-un fel. Nu mult. O fi chestiune de zodie, că l-am născut în una în care nu voiam să se nască: Gemeni! O zodie care nu-ți dă nimic fără să-ți ia ceva. Și eu voiam ca lui doar să-i dea, nu să-i și ia! Sau o fi chestiune de mame, că de aia știu că și a mea m-ar fi vrut diferită. Că puneți-vă în locul nostru, al mamelor zic: iți dorești un fiu, il porți în pântec nouă luni, mă rog șapte – cazul nostru, il aduci pe lume, ești fericită, îl crești, speri să-ți semene și să-ți fie complice, ai aspectative… Și ăla ce face? Face cum vrea el! Și de obicei contrariul la ce zici și te aștepți tu! Îți dai seama că n-o face din răutate. Poate doar dintr-un sens de contradicție. Și pentru că-i adolescent. Și dintr-o generație diferită. Și pentru că-i o persoană diferită. Partea dureroasă și pe care nu vrem s-o acceptăm noi părinții e că fiul nostru e diferit de noi, are alte valori, nu răspunde așteptărilor noastre și nu realizează speranțele noastre. Evident, în alternativă, il sufoci, ii fuți spațiul, și nu-l lași să-și definească identitatea dincolo de lungimea poalelor fustelor tale.
    Una peste alta, într-o zi te trezești cu un fiu care n-are prea mult în comun cu așteptările și proiectele tale. Uneori îți pare cretin, alteori nesimțit sau nefericit, chiar dacă tu nu știi ce să mai faci pentru el, sau mincinos. Ehehe, asta-i partea cea mai dureroasă, când te prinzi că te ia de prost! Da-l ierți, că ce să faci, e al tău, și-i mic și prost și nici măcar nu s-a gândit că arsenalul de minciuni pe care ți-l servește, tu l-ai servit deja la alții mai bătrâni ca tine. Evident cu diferențele generaționale necesare, că, deh, timpurile și rasa umană sunt mereu în mișcare… Și-atunci? Ce faci? Nu mai e fiul tau? Nu-l mai iubesti? Mă tem că nu se poate. Pentru că tu esti mama. Pentru că ești adultul care-l protejează, care-l întreabă cum se simte, care-l învață să vorbească mai ales atunci cand ceva nu merge, dar și să asculte atunci când trebuie, pentru că dialogul e important și explicațiile și înțelegerea sunt importante în raporturile interumane. Adultul ce, din pacate, oricât m-aș strădui, nu reușesc sa-l localizez în adolescența mea.
      Vreau să vă mai spun că eu  înțeleg mamele. Dar că înțeleg și fiii. Mai mult pe cei ai altora. Dar al meu aș vrea să știe că n-aș schimba nici măcar de o virgulă ceea ce este! Și-aș vrea să-i multumesc pentru că m-a iubit întotdeauna fără condiții, chiar și atunci cand nu m-a înțeles sau când nu mă iubeam nici măcar eu. Că mă iubește azi, cu calități, defecte și capacități pe care, măcar în parte, le-am ereditat de la mama și le-am transmis mai departe lui.  Pentru că, la final, dragostea și înțelegerea, mai ales în momentele dificile și în special cea de mamă, ciudată și diferită de toate celelalte, sunt liantul cel mai important al  raporturilor din viața umană. Și mai zic, pentru fiii tuturor mamelor: Îmbrățișați-le azi! Pentru că, știu că e dificil de crezut, dar și mamele sunt oameni! Si oamenii sunt mortali.
       La mulți ani, Mamelor!

13 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. bernard25 spune:

    Bonjour mon ami amie

    En ce jour de deuxième jour de printemps je viens te saluer
    C’est le plus beau jour ou tout renaît
    Les arbres vont fleurir , la nature vas prendre de la splendeur

    Dommage il faudra attendre pour en profiter

    Mais
    Aujourd’hui le plus gros handicap la peur
    Mais pensons que
    La plus belle chose et l’amour
    Je te souhaite une belle fin de journée ou de nuit ainsi
    Qu’un agréable weekend
    Bisou Amical Bernard
    Que le réconfort de ses amis amies et
    L’AMITIE
    Sur cet air de printemps

    Apreciază

    1. 69 spune:

      Mulțumesc!❤️

      Apreciază

  2. Ioan M. spune:

    A republicat asta pe Cronopedia.

    Apreciază

  3. Iosif spune:

    La multi ani… MAMA !
    Sa-ti traiasca „Gemenii”,
    toti cei dragi si prietenii,
    Mult belsug si armonie,
    ceea ce-mi doresc si mie ! 🙂 🙂
    Domnul Dumnezeu sa te binecuvânteze cu multe bucurii, pace si fericire, alaturi de a ta IUBIRE !

    Apreciat de 1 persoană

    1. 69 spune:

      Mulțumesc, Iosif! Doamne ajută! Te îmbrățișez si-ti urez o duminică minunată

      Apreciază

      1. Iosif spune:

        Si (99)Noi…Gemenii, te îmbratisam cu drag,…amânDOI… ! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      2. 69 spune:

        Ah, și tu ești din Gemeni? Atunci incep sa înțeleg niste lucruri 🤣🤣

        Apreciază

      3. Iosif spune:

        🙂 )) Ce întelegi ? Hai, spune, nu te sfii, doar esti o Femeie puternica, curajoasa si independenta, dupa umila mea perceptie subiectiva ! (999)Noi unA nu avem nimic de ascuns de ochii curiosi ce privesc din obscuritatea labirintului virtual spre Lumina Divina ideala din realitatea 3D…4D… 5D…!

        Apreciat de 1 persoană

      4. 69 spune:

        Beh, toti avem de ascuns, Iosif! ..alors, ca sa raspund la intrebare, inteleg de ce mi se pare uneori ca vorbesti din alte sfere, ca sa zic asa, ca voi astia din Gemeni sunteti artisti pe de o parte si nebuni, pe de alta parte sau poate amandoua de aceeasi parte, in sfarsit stii tu la ce ma refer…in sensul bun evident; aveti o lumea a voastra pe care noi ceilalti, muritorii vreau sa zic, daca n-o intelegem, o acceptam pentru ca oricum nu avem de ales…

        Apreciază

      5. Iosif spune:

        🙂 🙂 )))

        Apreciază

  4. 69 spune:

    La multi ani! Mame, nemame. Femei! Te imbratisez cu dra

    Apreciază

  5. Issabela spune:

    Cît mă regăsesc, mai ales în „pe cei ai altora”…! :)))
    La mulți ani, mămico 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.