Intre Constitutii

O sa va povestesc ceva. Stie toata lumea ca fac o scoala de economie. Dar ca sa stii sa creezi si sa administrezi societati, bilanturi ecc, in primul rand trebuie sa stii legile tarii in care functionezi. In consecinta, unul dintre cursurile principale e Dreptul si studiul Constitutiei. Si zdruncinandu-mi creierii cu studiul Constitutiei italiane, mi-a venit un gand rusinos! Da’ foarte! Ca nu cred ca am studiat vreodata cap-coada si cu atentie Constitutia romaneasca! Asa ca, acum, paralel si aproape in oglinda incerc sa deslusesc ce vor sa zica cartile fundamentale ale acestor doua State surori. Multe asemanari as zice – rigide si lungi amandoua, cea romaneasca ceva mai lunga, caracterizate cam de aceleasi principii fundamentale – democratie directa si indirecta, egalitate formala si substantiala, drepturile inviolabile – pentru ca sunt fundamentale, omul se naste cu ele si nimeni si nimic nu poate sa-l priveze de ele – si obligatiile cetatenilor si strainilor, pluralitate, pacifism ecc. Si pentru ca una a fost scrisa dupa fascism, iar cealalta, dupa…ceausism. Asta ca sa fac rima. Dar! O chestiune care mi-a atras atentia chiar de la primul articol din Constitutia italiana si pe care n-am gasit-o in a noastra romaneasca e ca acesta enunta ca Italia e republica democrata fondata pe munca ( Art. 1: „L’Italia è una Repubblica democratica, fondata sul lavoro.”). Chestia interesanta e ca nu se refera la munca platita, asa cum o percepem noi, munca in schimbul careia individul primeste un salariu ce-i permite sa-si poarte inainte existenta. Se refera la conceptul de munca intr-o maniera in care noi nu suntem obisnuiti sa-l privim, la conceptul de munca ce confera demnitate si da sentimentul de apartanenta oricarei persoane. Se refera la munca cu care, fiecare om, in functie de posiblitati, capacitati si aspiratii contribuie la progresul material si spiritual al comunitatii, al societatii, si in acelasi timp la cresterea personala.
Trebuie sa recunosc ca in mintea mea mica, individualista si inchisa n-am reusit sa privesc prea des ideea de munca in felul acesta. Poate pentru ca e dificil sa ai puncte de vedere „globale” si idealiste cand orizonturile proprii se limiteaza la „ce mancam azi”, caracteristica a timpurilor romanesti de dinainte sa „fug in lume” si, poate, chiar si a celor actuale. Sau, pur si simplu, pentru ca nu sta scris in Constitutie!
Ah, dar mi-a venit un gand: cred ca ma voi delecta facand o comparatie si intre Constitutia actuala a Romaniei si cea a Republicii Socialiste Romania din ’65, urmarind schimbarile aduse Constitutiei, reflectate intr-un mod sau altul in schimbarile societatii romanesti din ultimii 30 de ani.
Ah, mi-a mai venit un gand. Va amintiti vremurile cand nu exista sufragiu universal? Nu, nu va amintiti. Nici eu, ca nu eram! Dar pentru asta exista istoria, sa ne aminteasca! In orice caz, ma refer la vremurile in care femeile nu aveau drept de vot si nici functii in stat pentru ca aceasta, femeia zic (din punctul de vedere al barbatilor, evident!), nu avea capacitatile mentale si emotive necesare unui act atat de important! Ideea e ca, privind situatia politica romaneasca, se impune o intrebare: Cumva rolul Veoricai in tabloul politic general e de a aduce argumente in favoarea acelui concept cretin, reductiv si maschilist, tipic tuturor ordinamentelor patriarhale?! Nu de alta, dar daca e asa, atunci trebuie sa recunosc ca doamna isi face foarte bine treaba. …din pacate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.