Psihoză de identitate națională

Circ….că pâine nu-i!

De zile întregi înfrunt drama unei dureroase bifurcații interioare provocată de o gigantică problemă de identitate națională: românii din țară versus românii de afară, accentuată (cum altfel?!) și de natura-mi masochistă ce mă poartă cu înverșunare pe diverse pagini de socializare (ce ironie!) unde români scuipă români, cu veninul răutății, frustării, invidiei sau poate neputinței. Venin care, dacă ar fi acid sulfuric, ne-ar desfigura chipurile, purtându-le, sincer, mai aproape de realitatea și adevărul nostru interior.
Nu mă voi referi la muia generală din 10 august, subiect ce luce si străluce în lumina vâlvătăii unui foc de paie creat special în scopul ascunderii a cine stie ce acțiuni controlate la niveluri mult superioare puterii noastre de înțelegere. Din două importante motive: 1) pentru că nu cunosc indeajuns situația politică actuală românească și 2) pentru că, sincer, fiind o persoană sănătoasă de minte și fizicitate, prefer clasicul sex oral în schimbul muiei politice puternic mediatizate, manifestare mult prea exhibiționistă chiar si pentru gusturile mele nu chiar limitate.
Mă voi referi în schimb la această luptă fără sens și fără simț dintre românii din interior și românii de prin curțile altora, ca să citez o expresie franceză – notre poules dans votre cour – ce ne facea să râdem pe sub mustăti când eram mici și proști, pe băncile scolii, necunoscându-i adevăratul înțeles. Nu mi se pare că s-a schimbat prea mult ceva de atunci, tot mici suntem, într-un alt mod ce-i drept, și tot proști, doar că unii dintre noi între timp au tradus expresia și la propriu și la figurat și și-au dat seama că se pliază manușă sau ciorap sau vreun alt obiect de îmbrăcăminte mulat pe situația românilor din ultimii ani.
În alte cuvinte, în limba maternă de această dată, puii românești bântuie curțile altora un an întreg, motivați uneori doar de speranța luminiței de la capătul augustului, speranța întoarcerii în curtea proprie. Și ceea ce sunt convinsă că nu-și dorește să simtă din partea fraților săi (știu, patetică expresie veți zice!), în timp ce ridică PIL-ul naŧional, e fix neîncrederea iremediabilă, injurii, acuze, ofense sau nemultumire generală și contagioasă. O fi chestiune de tip genetic, gândesc uneori ca scusă și explicație pentru această extraordinară plăcere a românilor de-a se fute reciproc în gură, și aici evident nu mă refer la – din nou – clasicul sex oral.
Zic asta pentru că observ, uneori cu supărare, alteori cu tristețe, că de fapt nu-i o treabă de români din țară și români de afară, e o chestie de români și gata! Pare că românul, deci și fata, adica eu, fară false modestii și ipocrizii, are în toți cei 46 cromozomi ai celulei sale daco-romane sămânța litigiului incestual, adică fututul în gură al fratelui său, fără limite sociale, geografice, de gen sau număr…
Mai zic și că, dragii mei, conștiința identității naționale ține mai degrabă de loialitate emoțională, de educație și de cultură și nu de cât de adânc, profund, artistic îți fuți în gură conaționalii. E cam ca atunci când prietenii din țara de origine mi-o trag cu satisfacție când vorbesc o altă limbă decât cea maternă, amintindu-mi nu întotdeauna în termeni minunați că-s româncă, în același timp în care prietenii din țara de adopție mi-o trag cu aceeasi satisfacție, cerându-mi să vorbesc în limba lor, amintindu-mi că traiesc în țara lor. Dar eu știu că și unii și alții o fac doar pentru că mă iubesc și nu pentru că ar vrea să-mi taie cu drujba în două eul identității dezrădăcinate!
Mai urât e atunci când constat pe aceleași pagini virtuale cum români cu pretenții intelectuale corectează alți români cu aceleași pretenții intelectuale, declanșând adevărate lupte lungvistice de sens și formă, evident fără baze corecte de studiu și fără nicio rușine. De altfel, sunt mereu cei care n-au avut niciodată destul respect pentru limba maternă și nici nu și-au dat prea mult interes s-o învețe pe ce-a a țării de adopție. Că și rușinea, domnii mei, în accepțiunea mea, e tot o caracteristica de identitate. Națională, culturală, pierdută…
Aș încheia în limbaj de maidan multicultural, cu I don’t give a fuck; non me ne frega un cazzo; je m’en fous sau mă doare la bască! Dar să vă zic un secret, aș minți și n-aș mai fi în echilibru cu propria-mi identitate…
A.C.

Reclame
Acest articol a fost publicat în crestere personala, identitate, Relatii, viata și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Psihoză de identitate națională

  1. Tanta Stroia zice:

    Imi place cum descrii psihoza de identitate, imi place incisivitatea cu care descrii in amanunt comportamentul tipic romanesc, exprimarea libera in care vulgul nu e vulg, ci o normalitate, dar cel mai mult imi place cum ai reusit sa surprinzi esenta a ceea ce se intampla in mediul virtual.

    Apreciat de 1 persoană

    • 69 zice:

      Si mie imi place ça va place…poate pt ca’ scriu un pic cu capul si un pic cu sufletul ! Am ideile mele despre lume si viata, idei ce nu plac la toti, cum de altfel e normal, dar sunt fericita cand persoane ca dumneavoastra imi calca pragul virtual pt a-mi zice ca-i place! Multumesc!

      Apreciază

  2. Alex zice:

    Bine zis. „psihoză de identitate națională”! O realitate tot mai psihotică, o alienare cruntă a societății românești…. Din păcate…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nu inteleg de unde aceasta idee ca Romania este dezbinata?
    Realitatea este simpla:
    Sunt romani care vor sa traiasca intr-o tara normala si sunt cei care au furat sau au ceva de castigat de la cei care au furat.
    Exista dezbinare intre un hot si un om care doar doreste normalitate?

    Apreciat de 2 persoane

    • 69 zice:

      Exact! Cu alte cuvinte, asta întreb si eu. Din păcate, realitatea-i diferită. Poate pt că place circul sau poate pt ca hoțul a studiat tactica dezbinării… Cred că obiective importante s-ar atinge daca majoritatea ar gândi că dumneavoastră. O zi bună va doresc!

      Apreciat de 1 persoană

      • Multumesc.
        Problema este mult mai complexa.
        sti cu ce seama tara noastra?
        Cu o femeie abuzata, fizic si emotional, si care-si tolereaza spasit sotul agresor.
        Cred ca sti si tu atatea cazuri?
        De ce ne toleram agresorii? Cu totii….
        Din acelasi motiv ca si femeile agresate.
        Teama de necunoscut, de ce va fi dupa. Teama ca daca voi incerca sa fac ceva se va razbuna mai rau pe mine.
        Din pacate 69 traim intr-o tara in care agresorii zambesc, iar victima se bucura ca azi nu a mai luat o bataie asa de rau ca ieri.
        Si pentru ca azi a luat o bataie mai usoara, ajunge sa-si iubeasca agresorul.
        Si sa-l voteze.

        Apreciat de 2 persoane

      • 69 zice:

        Foarte adevarat, iar comparația ta descrie perfect si dureros situația… Eu știu că problema e mult mai complexă și aș adăuga adâncă și ai dreptate că stă în frică, iar frică vine din ignoranță, necunoștință, lipsa de educație și cultură bună, sănătoasă….dar știu și că cei cu interese de vârf nu ne vor nici deschiși la minte, nici cu putere de înțelegere a lucrurilor exact cum sunt.. .

        Apreciază

  4. Este un eseu extraordinar, bine și inteligent scris, cu incisivitatea necesară în acest moment prielnic pentru pamflete. Conratulatios!

    Apreciat de 1 persoană

  5. papagigli zice:

    Inteleg ca esti nacajita si n-as vrea sa-ti schimb starea de „agregare”, dar iti pot jura cu mina strinsa pe drapel ca nu numai romanii se fac vinovati de „razboaie” civile intre plecati si ramasi. Aceeasi specie de discordie se manifesta in mai toate colturile lumii si la mai toate popoarele. E laudabil? Nu. Dar asta fiind o trasatura comuna speciei, n-o sa ne punem, taman noi, contra
    In privinta muii, n-am nimic nou si interesant de adaugat. Toti stiu ce-i aia, desi stiu prost. Muie fiind un substantiv, dar uite ca romanul, inventiv de felul lui, i-a alipit si semnificatia unei activitati sexuale placute si reciproc avantajoase, vorba-ceea unu suge pula in timp ce celalalt ii da muie” 😆
    In rest, ce mai faci si cu cine? Asta ca sa-ti demonstrez ca eu chiar give a fuck, nu ca altii. 😉

    Apreciat de 1 persoană

    • 69 zice:

      Știu, Papa, doar că subiectivă fiind iar muia românească – n-am înțeles de ce au numit-o “suedeză”, daca tot și-o dau românii între ei, o fi de import (?!), ca mie mi se pare mai mult maidaneza decât suedeză – consider că talentul românesc în acest sens e inegalabil! In alta ordine de idei și dincolo de insatisfacțiile de neam și glie, fac bine… același barbat, acelasi copil, aceeasi casa…imi plac existentele liniare pt ça dau siguranta dar si un minim de schimbare pt ca da culoare…in consecinta, as schimba casa! Cu una cu gradina, flori, sauna… Iti urez multa pace, nu ça n-ai avea, se simte, dar asta nu strica niciodată!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.