E single, nu-i handicapat!

Observ stanga dreapta, citesc ici si colo, mai bag de-o vorbaraie cu vreo surata sau vreun prieten si cu rafinatul meu spirit de observatie bag seama niste tendinte amare cu care se zugraveste viata celor ce nu sunt casatoriti sau implicati intr-o relatie de cuplu stabila, asa-zisii single. Si ma minunez ca azi, modernizati, tehnologizati, emancipati si toate celelalte ati ce va vin in minte, ne comportam ca si cum ar fi niste defecti ai societatii.

Nu sufera de nicio boala emotiva, chiar daca, sa recunoastem, unii/unele se comporta asa, traind intr-o goana nebuna acumuland relatii in cautarea unei fericiri imposibile poate si pentru a inchide gura neamurilor nemultumite de cursul vietii lor sentimentale. Nu sunt cu nimic mai nevrotici, nesatisfacuti ori frustrati decat casatoritii si nici nu cred ca vreo trauma infantila i-a impins sa decida sa traiasca singuri. Diferenta ar fi ca cei casatoriti si le descarca, frustrarile, nevrozele, insatisfactiile, in familie, in timp ce single-ul si le tine pentru el sau plateste daca-si permite un psiholog. Sau, si mai bine, si le discuta la un pahar de vorba cu alti prieteni cu aceleasi instabilitati emotive.

Nu sunt nici mai buni, nici mai rai si nici facuti din vreun alt aluat decat casatoritii sau cuplatii, sunt doar o alta fateta a culturii traditionale de care ne inversunam sa tinem cu dintii pentru ca am fost educati din adancul mamei noastre ca fundamentul pe care se construieste lumea trebuie sa fie casatoria! Si uite-asa, dupa ce ai trecut de 35 de ani sau chiar mai devreme, trebuie, vrei nu vrei, sa te asezi la casa ta de dragul unei societatii ce se asteapta sa te aleaga si pe tine vreunul si sa intri in randul lumii. Da’ ce pana acuma unde erai, la casa altuia?! In randul alienilor?! Ca, deh, alieni or fi aia ce cauta necontenit fericirea si nu se multumesc cu un petec de hartie care i-ar aseza, cel putin in ochii multimii, la casa lor si in randul lumii! Si se stie doar ca nici nu-i atat de simplu. Ca daca ai trecut de 35 nu poti sa nu constati ca nu se mai bulucesc barbatii ca sa te aleaga fix pe tine si ca procesul de a gasi un partener a devenit destul de complicat. Ca, evident, cei buni sunt deja luati sau gay, sau tati, sau divortati.

Oricum, in randul celor single cunosc persoane minunate, puternice, bune, care au invatat sa traiasca singure chiar daca nu se aliniau “normalitatii”. Motivele le stiu ei. Poate pentru ca au fost tradati si nu mai vor sa sufere sau considera ca in viata lor nu mai este spatiu pentru barbatul alteia, sau pur si simplu se simt bine asa, dar care sunt convinsa ca n-au niciun handicap in plus fata de cei ce au decis sa traiasca in pereche  sau imperecheati si nici n-au renuntat sa spere la fericire, fie ea si efemera.

Si sa va mai zic ceva, dar poate ca tot single sunt si cei care, casatoriti fiind, legati cu un contract de un partener impreuna cu care-ar fi trebuit sa fi gasit fericirea, se simt singuri si neimpliniti. Single inautru, adanc in sufletul lor, chinuiti poate de aceleasi insatisfactii si frustrari, dar ascunse dupa perdeaua casniciei.

Poate ca ar trebui lasati in pace sa-si traiasca linistiti si acceptati viata de single, poate ca cei defecti nu sunt ei, poate ca defecta e societatea in care traim si la ea ar trebuie sa taiem, sa ajustam, sa operam, incepand cu capetele noastre.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în barbat, dragoste, femeie, Relatii, sex, single, viata și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

53 de răspunsuri la E single, nu-i handicapat!

  1. Iosif zice:

    Ma întreb daca,în cuplu sau single,mai exista oameni adevarati,autentici,naturali,de origine dumnezeiasca,bogati în valorile iubirii si fericirii absolute,iar daca sunt,de ce nu sunt vizibili ? De ce nu se arata sa elibereze lumea din cercul vicios al sistemului raului universal,în care totul este surogat,falsificat,pus la mezat,si se comercializeaza ca original,chiar si nobilul sentiment , IUBIREA ?

    Apreciat de 1 persoană

  2. succesulpe zice:

    Se pare ca sunt al 69-lea care-ti apreciaza postarea 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Roxana V. zice:

    Important e ca pana la urma prea putini ajung sa ramana single si cu totii ajung sa treaca macar o data prin „normalitatea” asta.Teoretic nu astea ar trebui sa fie prioritatiile oameniilor dar de multe ori acestea devin necesitati si uitam sa mai traim.

    Apreciat de 1 persoană

  4. 69 zice:

    Ah, și am o curiositate: daca scriai texte triste cum venea interpretat?! Prietenii sunt oricum minunați…aia adevărați zic, chiar dacă-și baga nasul în toate intimitățurile noastre! La urma urmei și noi facem același lucru. Important e cred sa incercam sa judecăm cât mai puțin!

    Apreciază

  5. opantazi zice:

    Excelent text! Cred ca fiecare dintre noi a trecut prin ambele ipostaze. Unii in acelasi timp, dupa cum spui si tu, fiindca multi se simt single in cuplu… Eu am momente cand ma simt bine singura si cand nu, depinde de context. De la o vreme, m-am obisnuit asa, nu insa si prietenii mei, care ma considera depresiva. Cica de-aia scriu texte umoristice. 😀 Altfel, nu stiu ce sa zic, de cand primesc invitatii pe facebook de la niste domni casatoriti, tati de familie, am concluzionat ca unii ma cred si disperata. 😀

    Apreciat de 2 persoane

    • 69 zice:

      Ahahahah, imi place stilul tau! Și știu exact ce vrei sa spui, dar cred că-i nevoie doar de o bruma de respect pt persoana in sine și deciziile sale…în altă ordine de idei, disperații sunt sigur ei, nu tu!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Super articolul, mi-a mers la suflet. Bravo, este scris cu multă istețime!

    Apreciat de 1 persoană

    • 69 zice:

      Multumesc, ma bucur ça ti-a placut ! Cum am zis si alte dati, scriu din realitate si realitatea nu-i intotdeauna frumoasa….e drept, am riscat niscai contracté de casatorie peste ochi, dar pt cei la care le-a placut, deci si tu, merita riscul…

      Apreciat de 1 persoană

      • well, se vede treaba că acele contracte de căsătorie „pierdute” ți-au fost un câștig și nu o pierdere… 🙂 ceea ce -cu mare veselie- ne felicităm și pe de-alde noi! :-)))

        Apreciat de 1 persoană

      • 69 zice:

        Ahahahah, vorbeam de contractele altora (nu ale mele, eu stau foarte bine și fără) , la care, poate, aderenta mea la cauza burlacilor ar putea deranja! În orice caz, ideea e sa ne felicitàm oricum, căsătoriți sau nu!

        Apreciază

      • Păi cică întotdeauna pare că este vorba NUMAI de contractele altora – vezi cazul minunatei „familii tradiționale”, promovată insistent de tractoristul din Teleorman de mână cu o țzuțipidă de pe la Partid. deci, întotdeauna, numai despre alții e vorba, normal! :-)))

        Apreciat de 1 persoană

      • 69 zice:

        Ahahahah, evident, mai simplu așa și nici nu doare!

        Apreciat de 1 persoană

  7. Ileana zice:

    Mi-a placut foarte tare acest articol.
    Singuratatea te face uneori mai puternic. Decat singara in doi mai bine singura si independenta. Bine spus, sa ne uitam ce avem in ochiul nostru, apoi…
    Din pacate cunosc singuratatea, la inceput ma speriat, apoi stam de vorba la un lapte cald, un suc natural, chiar ne intelegem 😀
    Scrii realitatea, felicitari!

    Apreciat de 2 persoane

  8. papagigli zice:

    Eu n-am intilnit si nici n-am auzit de cupluri care sa-i ocoleasca sau sa-i respinga pe „singuratici”. Am cunoscut insa „singuratici” care sa evite asocierea cu un cuplu. Si din discutiile avute am aflat ca „nu se simt bine” atita timp cit toti sunt cuplati in cercul respectiv. Asa ca, parerea mea obiectiva (obiectivitate generata de exemple concrete) este ca situatia e cumva pe invers. Solitarii evita cuplurile. Asta nu inseamna ca sunt de condamnat. In fond de ce ar face ceva ce le-ar displacea? Provenienta acestui sentiment este evident mentalitatea in care au crescut si pe care au adoptat-o, chiar daca nu in intregime si nu in mod voluntar.
    Pe de alta parte, desi e cam aceeasi parte, am asistat, intimplator, la crize pe care persoane singure le faceau din cauza acelei singuratati. Crize generate de faptul ca le era imposibil sa inteleaga motivul pentru care nu reusesc sa formeze un cuplu, asa, „ca toata lumea”. Singuratatea genereaza frecvent stari depresive. Evident ca un cineva sau o cineva care-si doreste singuratatea nu va suferi de ele, dar astia nu sunt multi sau sunt intr-un numar infim comparativ cu ce-i care-si doresc o familie sau o relatie bazata pe sentimente. Ca de „hop-top hai ti-o-ndop” nu duce nimeni lipsa.
    Se poate spune, cred eu, ca lipsa acelui atasament sentimental doare al dracului de tare si poate ca intr-o oarecare masura dezvolta un sentiment de revolta, de gelozie si de repulsie fata de cei care se lafaiesc in dragoste si intelegere.
    De singuraticii care incearca sa puna mina pe jumatatea altuia nu mai pomenesc, desi nici aia/alea nu-s putini. Caz in care sunt, evident, respinsi la sugestia jumatatii afectate. 😉

    Apreciat de 2 persoane

  9. Alex zice:

    Foarte bine ai zis! Dar asta nu este de ieri, de azi. Cei singuri se uită cu jund la cei căsătoriți, cu soț/soție, copii, cățel, purcel… și poate că-i invidiază pentru fericirea lor. Cei căsătoriți se uită cu invidie la libertatea și independența celor single, lucruri cu care știu că nu se vor mai întâlni, câtă vreme sunt „înhămați” la căruța căsniciei. Dar fiecare dintre aceste situații are câte un revers. Și nu-i nimic de invidiat, nici la unii, nici la alții. Fiecare cu alegerile lui….
    Numai bine! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. Minunat, așa cum obișnuiești a ne delecta, de fiecare dată, cu scrisul-brici și cu o tematică destul de actuală, Inspirație și mult spor!

    Apreciat de 1 persoană

  11. Frumos articol! Si eu sunt singur si am aproape 30 de ani iar toata lumea ma intreaba cand ma insor. Cred ca o sa fac si eu un articol despre asta, m-a inspirat postarea ta. Felicitari pentru articol!

    Apreciat de 1 persoană

  12. JohnnyEm zice:

    A republicat asta pe În fuga amintirilor….

    Apreciază

  13. Foarte inteligent și bine scris. Congratulations!

    Apreciat de 2 persoane

  14. 69 zice:

    Ehehehehe.. eu as zice ca-s mai multe…intrebarile, dar aici vb de cei care au decis pt acest „statut”, ei sau viața, cine mai stie…

    Apreciat de 1 persoană

  15. Singurătate’n 2 sau single în comuniune? This is the question?

    Apreciat de 2 persoane

  16. E clar că foarte mulți dintre cei „single”, dacă n-au trecut printr-o despărțire dureroasă, au văzut-o pe cea a prietenilor sau cunoscuților. În ziua de azi, trebuie să ai mare curaj să te înhami într-o căsnicie, mai ales dacă nu ești dotat financiar. Cei cu mulți bani își permit divorțuri fără număr, chiar dacă plătesc apoi sume enorme pentru pensia alimentară. Cred, însă, că specia umană își urmează un curs prestabilit, în care nu se știe dacă înmulțirea continuă e de bine sau de rău.

    Apreciat de 2 persoane

    • 69 zice:

      Sigur! Se întâmplă ceea ce trebuie sa de întâmple, dar noi in aroganta noastră gândim că stă în puterea noastră să decidem ceva… Oricum, eu zic doar că nu suntem unii mai buni decât alții, single sau nu, suntem doar diferiți…mulțumesc de vizită!

      Apreciază

  17. Acum hai sa fiu si eu putin rautacios. 🙂 Putin, nu mult. Privesc in jurul meu si observ o proportie covarsitoare, trist de mare, de cupluri care traiesc intr-o rutina si o toxicitate demna de o drama teatrala. Intr-o goana dupa o stabilitate financiara destul de iluzorie, multe familii ajung sa se vada cateva ore pe zi, sa comunice fara sa empatizeze, preocupati de rate, meditatii la copii si problemele de la job. Cate unul mai curajos isi face o amanta/amant sau are o aventura cu colegul de la tehnic. Cred ca in acest moment cunosc cateva cupluri care dorm cu copilul in pat , deci viata lor sexuala este sub capacitatea mea de imaginatie. Cate cupluri cunosti tu de peste 10-15 ani care inca au pastrat acea magie, acel parfum sanatos al unei relatii? Sunt hater, nu? Poate. Dar pana la urma care este normalitatea si care este anormalitatea? Defapt cine sunt mai singuri? Sa ne intelegem. Cred in casatorie si in relatiile sanatoase. Din pacate vad din ce in ce mai putine. Problema nu este la nivelul interactiunii umane. Problema vine din prioritizare. Traim intr-o societate de consum. Trebuie sa facem totul pentru a consuma cat mai mult, nu pentru a construi relatii. :)) Cati oameni cunosti singuri? Probabil multi. Cati cunosti fara un smartphone sau un automobil ? Deci.

    Apreciat de 8 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s