Intr-o lume variata – avariata, Conteaza ce iubim si ce mancam

Prin partile prin care bantui eu se zice ca „lumea e frumoasa pentru ca e variata si avariata„. N-as sti sa zic proportiile, dar am urata senzatie ca balanta inclina mult spre cea din urma. Sa fie clar, eu fac parte din aceasta lume, iar raportul meu cu ea e complicat, conflictual, de suferinta si iubire, exact asa cum trebuie sa fie ca sa nu ma plictisec si s-o iau pe aratura. Vreau sa zic mai mult decat o iau in mod normal, dar fara sa dau in gropi, ca daca-s adanci fac rau. Si mai e si destul de greu de iesit la suprafata, iar mana de ajutor de care ai nevoie in determinate momente nu apare. Sau apare de acolo de unde nu te-astepti… daca esti norocos.

Asta ar trebui sa ne faca sa intelegem ca nu putem face totul singure, chiar si emancipate si independente cum suntem, mai mult, ca nu trebuie sa facem totul singure, ca nu e o rusine sa-l iei de mana, sa-i vorbesti, sa te explici si sa-l asculti. Relatiile sunt dificile si complicate, cu atat mai mult in aceasta lume, cum ziceam mai devreme, variata si avariata, pentru ca dragostea este dificila, sa zicem adevarul. Trebuie s-o semeni si s-o astepti sa creasca, sa ai rabdare si intelegere. Inseamna schimb si dialog intre minti, corpuri si senzatii. Si, dragele mele, sa nu uitam sexul pentru ca sexul este un act de dragoste, ce aduce armonie, voie buna si senzatia de libertate in relatie. Expresia „puta-i stalpul casei” – o pun intre ghilimele (expresia!) pentru ca nu-mi apartine, am imprumutat-o, evident, de la o prietena – devine adevar infailibil.

In orice caz, un mare adevar e si faptul ca e nevoie de mult curaj sa-ti pui tot capitalul emotiv pe tava si sa astepti sa vezi ce se intampla, constienta ca vei trai momente minunate dar si de cantitatea de momente de cacat. Pentru ca, sa fim sinceri, stim deja ca mirosul de cacat e intotdeauna mai puternic decat cel de trandafiri. Timpul de asteptare nu-l putem decide doar noi, il decide si celalalt, dar trebuie sa fie determinat pentru ca trece, trece cu o rapiditate de speriat si uneori, cand ne dam seama de asta, deja e destul de tarziu. In fond, e bunul nostru cel mai pretios. De aia, fa ce bunul simt iti dicteaza… cu timpul, cu viata, cu sufletul tau.

Esti destul de mare ca sa decizi ce sa faci cu viata ta, ai facut destula strada pentru a avea siguranta in actiunile proprii si in tine insuti, ti-ai demonstrat multe si stii care-ti sunt obiectivele viitoare. E momentul sa faci ceea ce de-adevaratelea vrei sa faci si nu ceea ce altii vor ca tu sa faci! Cel putin cand vine vorba de dragoste. Am crezut in aceasta idee, cred si acum, viata e a mea si gestionez aceasta latura cum vreau. Cu atat mai mult cu cat in contextul general din pacate facem mai mult ce putem decat ce vrem. Doua lucruri sunt sfinte in viata mea – nu doar doua, mai multe, dar astea doua fac parte din necesitatile si placerile vietii- ce iubesc si ce mananc, si asa trebuie sa ramana. Ca tot suntem in post si ne spun altii cum, cand si daca sa le facem – asta ca o paranteza, ca n-am putut sa ma abtin.

Pentru ca a decide aceste lucruri e o dovada in plus ca ai crescut, ca te cunosti si te iubesti, mai mult decat o poate face oricare altul, si ca in felul asta poti marsalui intr-o societate atat de…variata si avariata!

Sa fim intelesi, chiar daca de cele mai multe ori ma adresez femeilor, totul e valabil si pentru barbati. N-as vrea ca sexul puternic sa se simta marginalizat. Ar fi o greseala si un neadevar. Suntem atat de diferiti poate tocmai pentru ca suntem atat de asemanatori!

A.C.

Reclame