Agenda gossip da gust si culoare prieteniei

       Ce rasa de animal o fi si prietenia asta nu stiu sa zic! Nici nu ma intereseaza prea tare sa-l disec, stiu doar ca e unul pe cale de disparitie! Nu pentru ca-l retin un concept neimportant, dimpotriva, departe de mine gandul, ci pentru ca-mi place asa cum e si nu vreau sa-l murdaresc cu mintea plina de indoieli si neincrederi. Mai stiu si ca pentru mine a jucat un rol foarte important daca nu fundamental. A acoperit cratere de suflet si mangaiat dureri profunde. Cand n-aveam nimic, aveam tot, pentru ca aveam prieteni! Cand esti tanar, curajos inconstient te arunci cu capul inainte, iti faci prieteni usor si peste tot! Frumoase vremuri! Apoi incep sa se trieze… dar nu pentru ca nu mai suntem la fel de minunati, ci pentru ca nu suntem vesnici in vietile celorlalti, cum ceilalti nu sunt vesnici in viata noastra! Vin, ne insotesc o bucata de drum, apoi fiecare isi urmeaza cursul…exact ca si iubirile ….”eterne cat dureaza”!

     Sunt norocoasa de aceasta latura a vietii, si in altele, dar asta-i alt discurs. Am avut multe prietene, multe experiente si mult de invatat. Cu timpul s-au rarit un pic, dar nu si experientele, prieteniile intre femei nu se stie niciodata ce directie prind. Pentru ca suntem complicate, ciudate si frumoase. In plus avem o infinitate de sfere de conversatie, intime, private sau publice, cu subiecte de la cele mai nobile la cele mai josnice. Nu ne plictisim cu noi si nici intre noi! Multitudinea de subiecte precum munca si copiii (cele ce au, vorbesc din experienta, cele ce n-au, invata…sau se plictisesc!); moda – pantofi, genti, machiaj, coafuri etc; informatii esentiale pentru viata cum ar fi gatit, calcat sau cum sa scoti o pata de pe bluza noua; sanatate – ex. farmacie vs plafar; sa nu uitam barfa, foarte important, agenda gossip da gust si culoare nucleelor feminine; politica si sportul de obicei nu stau intre prioritatile grupurilor de femei.

         In schimb, poate pentru a contrabalansa, subiectul mereu fierbine, niciodata demodat, ati ghicit, e cel masculin. Nu-i important cine este, sotul vreuneia, logodnicul de acum trei ani al alteia, amantul sau cel cu care te-ai mozolit beata la ultima petrecere ori nesimtitul care-ti citeste mesajele dar nu-ti raspunde. Naratiunea virila ne-a tinut si ne va tine mereu legate. Si nu ne scapa nimic, cine cu cine, ce face si ce nu face, calitatea si durata prestatiei, glume neadecvate, ras, plans, suport moral si assistenta emotiva! Nu conteaza cat de pline ne sunt vietile cu o gramada de activitati importante, centrul conversatiilor va fi mereu masculul.

         Vom imbatrani, impreuna sau nu, cum viata va decide, mereu mai mature si experimentate, si vom continua sa vorbim de barbati, dar in mod diferit, cu blandete, cu intelegere, pentru ca descoperirea cea mai importanta de-a lungul anilor si prieteniei ne va fi propria intimitate. Si vom barfi in continuare, pe ceilalti si unele pe altele, vom face glume pe seama fiecareia dintre noi, si vom rade, vom plange, vom da si vom primi mereu un umar, suport moral si asistenta emotiva.

Publicat în Prietenie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii

Nu juca solitair daca nu e necesar…

        Uneori noi femeile ne pierdem. Pentru ca uitam cat suntem de importante si puternice. Vreunul va gandi ca fac yoga si ma pup singura in diverse parti ale corpului. Si ce! Daca pot, de ce nu?! Ar ajunge doar un pic de fericire ca sa plutim la zece cm de pamant, chiar si pentru cele mai imposibile dintre noi! Ne cunoastem calitatile si stim sa le folosim, ne redescoperim bunul simt si caldura din pacate aproape piedute intr-un razboi fara sens al egalitatii dintre sexe, in care, parerea mea, ne-am cam taiat craca de sub picioare (dar cand ti-o faci cu mana ta se chiama laba, laba gastei,cum frumos zicea o draga prietena, ce-i drept in alt context), dar evident nu ajunge, pentru ca avem nevoie ca toate acestea sa ne fie recunoscute de el, de barbatul cu care iti amesteci chimia la momentul respectiv!

        Cuvintele nu mai servesc, faptele au greutate, si uneori ajung doar simturile, un gest, o privire…si-ai inteles daca te vrea sau nu, daca te iubeste. Fetelor, barbatul nu este prost, nici superficial, cum ne place sa credem cand ne convine. Daca raspunsul lui nu-i tocmai ce ne trebuie pentru a zambi cu gura pana la urechi, e pentru ca nu suntem sau nu mai suntem destul de importante. Inutil sa te plimbi singura cu presul, cum inutil este sa-l lasi s-o faca el, ca doar nu-i Aladin, cu lampa lui cu tot! Nu urla, nu plange, supararea iti aduce riduri si asta-i mult mai grav. Si nu te pierde! Nu e vina lui si nici a ta, uneori vietile iau cursuri diferite. Nu-l uri, fa pace cu tine si cu el si mergi mai departe.

         Nu-i usor stiu. Cu atat mai mult cu cat n-am auzit de nici o plantatie de penisuri in Campia Romana sau Delta Dunarii si mi se pare ca nici nu a prea plouat la vrema respectiva, dar poti oricand sa arunci un ochi si peste granita, la vecini, ca nu-i interzis si-apoi cum interculturalitatea e devenita o chestiune cotidiana sansele cresc substantial… Stiu si ca se vor vrea secole ca sa-ti pui sufletul pe picioare. Dar si ca dracul nu-i atat de negru cum il vezi acum si ca intotdeauna prima data e cea mai dificila. Ca celelalte vin de la sine! Dar vei vedea ca va rasari unul si pentru tine, de unde – de neunde, din piatra seaca, poate cand te vei astepta mai putin sau deloc, cand hormonii ti-au innebunit deja, ce-ti va atinge laturi orgasmice profunde, sincere, reale, ce nici tu banuiai c-ai avea!

     Si regasita, iti vei cultiva din nou unicitatea, si te vei simti importanta si puternica si vei rade, vei valsa fara s-atingi pamantul regasindu-te schimbata, crescuta, mai frumoasa, mai femeie!

Publicat în Relatii, Senza categoria | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Cand te fute grija, du-te si fa sex!

        Asta-i momentul in care se alege masca, masca cotidiana, ce ma va proteja. Pe mine de ceilalti si pe ceilalti de mine! Dar azi aleg nuditatea si scriu. Scriu de nevoie! De nevoia unei lumi unde sa pot sa fiu eu insami, nevoia de a nu imbraca nicio masca inainte de a iesi, nevoia de a ma simti bine, de a nu da explicatii pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce nu fac, nevoia de a merge nuda pe strada fara a fi judecata. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa iesi dezbracat intr-o lume dezbracata, in care nimeni nu te priveste stramb si nici nu chiama politia?! In care nu trebuie sa-ti ascunzi gandurile, ideile, imperfectiunile fizice si psihice, in care sa poti sa spui ce gandesti fara sa-ti fie frica de cum te vor judeca ceilalti. Vrem sa fim diferiti dar fara sa iesim din randuri, ca daca ai facut un pas in fata sau lateral, cum vrei tu, te ajunge din urma cu viteza luminii judecata, nu de Apoi, cea de acum si aici! A oamenilor, a semenilor tai!

        Toti suntem mai buni si mai frumosi decat toti. Ca doar fiecare dintre noi e un buricul Pamantului care crede ca are dreptul sa-i priveasca pe toti de sus si sa-i judece, si mai mult, sa-si spuna parerea, parerea sa foarte importanta de buric al Pamantului! Sa critici, sa critici, sa critici… este hrana pentru sufletul tau! E foarte important pentru tine buricule sa privesti in viata celorlalti si sa incerci s-o ajustezi, s-o corectezi pentru ca asa nu-ti mai ramane timp sa-ti cotrobai inauntruti cu mainile pana la coate pentru a-ti intoarce burdahanul pe dos in propria-ti oglinda, sa-ti gasesti si sa-ti recunosti defectele, sa le corectezi sau sa te impaci cu ele, dupa caz! Dar ti-e frica s-o faci, pentru ca ti-e frica de ceea ce vei vedea, de ceea ce va trebui sa accepti ca esti, cum esti, un urat si un ignorant accesorizat de nesigurante!

       Asa ca preferam sa tinem randurile, randurile mediocritatii, ca-i mai simplu, chiar daca suntem constienti ca e o boala periculoasa, cu atat mai mult cu cat ereditara si contagioasa. Scrisul imi este medicament, laxativ pentru minte si o alternativa la umplut buzunarele vreunui psiholog. Imi bag doua degete pe gat, recunosc cu frica, si incep sa-mi vomit aici uratenia, rautatea, patetismul! Cu frica, pentru ca nimanui nu-i place sa se descopere urat, fragil, rau etc. si cu atat mai mult sa se si accepte. Cu atat mai mult cu cat trebuie sa apar puternica, buna la dat sfaturi existentiale la cei din jurul meu, dintr-o experienta de viata din care personal n-am inteles o p_la. Da-s tare-n gura… ca la curul altuia e mult mai usor.

      Suntem nefericiti, nefericirea genereaza rautate si te face antisocial, fara sa vrei, fara sa-ti dai seama. Din instinct o ascunzi, cauti vine si vinovati, munca, cotidianitatea, viitorul incert, la femei problemele hormonale, la barbati diverse impotente… Nefericirea e o greutate prea mare de-a ascunde, ti se citeste in fata, in ochii de nebun… Asa ca, intre paranoia si luciditate, preferi sa privesti in vietile altora si sa te futa grija de toti si tot, sa analizezi si sa tai in carnea lor vie ca nu doare decat sa-ti faci curaj sa trimiti la dracu toti si tot ceea ce te nemultumeste si te face nefericit!

CA

Publicat în Relatii | Etichetat , , , , , , , , , | 15 comentarii

Dragoste, love, amore…

Daca ai facut 40 de ani, te gandesti la dragoste si te intrebi ce inseamna, nu va fi usor sa-ti raspunzi. La 20 de ani ar fi fost foarte simplu: raspundeai TOTUL! Acum, dupa alti 20 de ani de……

Sursă: Dragoste, love, amore…

Publicat în Senza categoria | Lasă un comentariu

Dragoste, love, amore…

Daca ai facut 40 de ani, te gandesti la dragoste si te intrebi ce inseamna, nu va fi usor sa-ti raspunzi. La 20 de ani ar fi fost foarte simplu: raspundeai TOTUL! Acum, dupa alti 20 de ani de… iubiri eterne dar terminate inainte sa inceapa, iubiri consumate, arse, cu gusturi, culori, parfumuri, amintiri diverse, te trezesti in fata unei intrebari la care nu stii sa raspunzi! Ai vrea sa spui: NIMIC, cum odata te-ai repezit sa raspunzi TOTUL, dar n-ar fi drept ca parca ceva e…dar ce?!
Poate chiar senzatia pe care am avut-o azi dimineata cand priveam din balcon de la etajul cinci unde muncesc la omoiul de 1,90 m si 110 kg ce se contorsiona sub ploaie deja racit si cu dureri ( in cur de altii), jumatate in masina, jumatate sub, incercand s-o repare… Masina mea! Mi s-a topit sufletul, si nu-i usor sa stiti, ca intemperiile mi l-au pietrificat, si m-am simtit aproapemaritata, si l-am iubit! Si mi-a placut ca l-am iubit! Nu cu iubirea adulta, chinuita, gandita, care te sleieste de puteri, ci simplu, fara griji, fara cuvinte, de pustoaica!
Iubirea dupa 40 de ani, matura, este greoaie, dificila, plina de intelesuri si tonuri care te tin mereu in alerta si te oboseste. Trebuie sa fii atent ce spui, cum spui, cum te implici, cat te implici, sa intuiesti, sa pretinzi si sa oferi cu grija ca asteptarile sa nu-ti fie dezamagite…
Nu-ti mai permiti sa tipi, sa plangi, sa faci scene, pentru ca ai crescut si te faci de cacat! Ti-a trecut vremea cand te durea undeva de aparente, de orgoliu, de ce cred ceilalti, cand aveai o gramada de drepturi si celalalt iti apartinea, cand totul era clar fara 45789 de tonuri si nuante in care ne pierdem acum cu iubirea noastra de azi, matura, intelectuala si sarcastica in care nu-ti dai voie sa fii fragila, sa fii femeie! Nu,nu, nu poti sa dai semne de slabiciune, nu poti sa-i arati omului ca ai nevoie de el pentru ca mori de frica c-o va lua la sanatoasa!

Asa ca mai bine te dai puternica si independenta, ca doar poti sa faci aproape totul singura, chiar si sa te masturbezi, te dai doamna si in loc sa ai un dialog deschis cu omul si sa ajungeti la un consens, tu, doamna, astepti sa-ti declare el ca te iubeste, ca nu poate trai fara tine si ca ar vrea sa stie incotro se indreapta relatia voastra! Hahahaha, dar esti tampita, zau asa! Cand ai vazut ultima data un barbat care sa-si dea cu tesla in coaie in felul asta si sa-si distruga virilitatea in fata ochilor tai!

Dar de ce nu-l intrebi tu? Poate pentru ca raspunsul s-ar putea sa nu fie cel dorit sau poate pentru ca de fapt tu nu esti pregatita pentru o relatie de dragoste! Pentru ca dragostea, despre care la 40 de ani stii ca nu stii mai mult decat stiai la 20, e un joc de noroc, dar care cu siguranta se joaca in doi! Si, credeti-ma, merita sa risti! Ceva vei castiga …uneori doar experienta, dar merita!

69

Publicat în Relatii, Senza categoria | Etichetat , , , , | 8 comentarii

Gelozia, bat-o vina!

Sunt geloasa! Da, sunt geloasa! Gelozia e un sentiment absolut normal, e o emotie care daca nu e dusa la extrem nu face rau nimanui, poate doar tie, dar nu mult daca stii s-o controlezi! Ehi da, acest vierme care daca iti intra in minte si suflet te devasteaza, iti creaza dubii, iti fute existenza nu m-a ocolit nici pe mine! Ne nastem cu viermele in noi sau e rezultatul suferintelor trecute in urma a cine stie ce relatie cu afemeiatul n-as sti sa zic! Dar daca odata, ceva ani in urma, ai avut de-a face cu homo afemeiatus, din pacate, vei avea ceva de munca cu viermele care avand climat propice a crescut, s-a hranit cu nesiguranta ta, cu intrebarile fara sens si de cacat „unde-am gresit?, sunt mai urata? mai proasta? ce-mi lipseste?” etc. Acum stii ca erau nefondate si de cacat, dar atunci nu stiai si nici nu s-a gasit cineva sa-ti spuna si chiar daca iti zicea oricum era inutil, pentru ca n-ai fi crezut! Acum stii si ca cel nesigur era el, cel care ti-a provocat durere, suferinta si ti-a trezit viemele! El avea nevoie de toate femeile din lume pentru a-si demonstra cat de barbat este, lui ii curgeau balele dupa orice fusta i se flendura inaintea ochilor si nu numai! Acum stii, stiai si inainte, dar iti era greu sa nu te invinuiesti, uneori o mai faci inca pentru ca iti place, iti place sa suferi. Cand suferi simti! Asa cum iti e greu sa te abtii sa-ti controlezi partenerul de azi, dar mai usor decat ti-a fost cu cel de ieri si de alaltaieri pentru ca ti-ai educat slabiciunile si ai alungat monstrul! L-ai alungat, dar nu prea departe, zace intr-un colt, fara forta, pentru ca nu-l mai hranesti. Uneori se mai trezeste, isi ridica capul, dar nu mai are forta sa-ti faca rau.
Gelozia, cel mai nenorocit pacat sentimental
Problema cu gelozia e ca-i o boala incurabila, o poti educa, tine in frau, dar nu vei scapa niciodata de tot de ea. Cat timp esti singura sau cu unul pe care-l vrei timp de-n pranz, o cina si-un reglat de hormoni e totul perfect. Monstrul apare insa in momentul in care omul iti place atat de tare ca l-ai mai vrea parca si la micul dejun, semn ca incepi sa te indragostesti. Acum vechile cicatrici interne isi fac simtita prezenta, dubiile si fricile, durerea, paranoia iti incetoseaza mintea si uiti ca gelozia nu-i instrumentul cu care se masoara iubirea ci cel cu care se distruge! Da-i un minim de incredere, incurajeaza-l, nu-l indeparta, respecta-i spatiul individual asa cum iti doresti sa faca el cu tine. Inainte sa acuzi, incearca sa te pui in locul lui si vezi ce simti si daca-ti place ceea ce simti. Nu-l tii cu forta, sta pentru ca asa vrea el, pentru ca-i liber s-o faca, asa cum e liber sa plece…
Va intrebati de unde stiu?! Stiu! Pentru ca le-am trait, fiecare rand, fiecare cuvant e o experienza avuta, simtita. Am iubit, am suferit, am fost geloasa… Iubesc inca si inca sunt geloasa….
                                                                                                                                                69

Publicat în Relatii | 7 comentarii

Slava Domnului sau…slava domnului!

In urma unei discutii cu o draga prietena, mi-a venit in minte un subiect de care m-am impiedicat foarte des, ma mai impiedic inca, slava Domnului sau domnului, ca de el e vorba! De ce altceva pot vorbi, uneori cu drag, alteori cu dor, doua fete mai mult (eu!) sau mai putin (ea!) de 40 de ani?! Apoi e un domeniu despre care pot zice ca, din nou slava Domnului (mai mult domnului, cum ziceam inainte), nu mi-a fost deloc indiferent si ceva experienta am. Destula, as zice, ca sa pot sa-mi spun parerea, ca parerile inteligente necesita timp si studiu… si chiar si asa, uneori ies doar pareri,ca nu-i obligatoriu sa iasa si inteligente…
Ziceam, cu intelepciunea celor peste 40 de ani si a experientei in domeniu (nu sunt mandra, dar nici nu ma rusinez!) ca noi femeile de azi ar trebuie sa ne oprim din visat si din cautat barbatul imposibil daca nu vrem sa ramanem singure pe veci! Nu ca ar fi chiar atat de rau, dar cine stie… Barbatul care iubeste generos, care te protejeaza, care te asculta si, inca si mai important, care reuseste sa fie atent si concentrat la ceea ce spui si dupa primele sapte cuvinte, care nu trage basini si a carui prima placere zilnica nu este cacatul de dimineata citind benzi desenate (al meu, al vostru poate facand rebus, ascultand muzica etc etc)…nu exista! Exista doar in capul nostru!
Apoi „ma iubesti?!, „dar ma iubesti?” „dar de ce nu ma iubesti?” „dar de ce nu-mi zici ca ma iubesti?” si asa incepe circul! Pentru ca omul se simte incoltit, obligat sa-ti zica lucruri care pentru el sunt evidente: sta cu tine, te iubeste! Ti-o trage o data sau de doua ori pe saptamana, iti repara masina, iti cumpara cadouri (uneori inspirate!), esiti in oras etc., inseamna ca te iubeste! Inceteaza sa te inversunezi sa-l faci sa vorbeasca, lui nu-i place sa vorbeasca, lui ii place sa faca! Da-i de facut!… si cand nu mai ai ce, inventeaza, strica ceva prin casa sau la masina (dar nu prea mult ca daca manopera e gratis, piesele s-ar putea sa te puna sa le platesti!), asa el va fi fericit ca poate sa-ti demonstreze ca te iubeste si tu ca ti-a demonstrat (evident pentru o perioada, ca dupa un timp iti va veni din nou dorinta sa-l auzi spunandu-ti-o)!
Doamnelor, hai sa nu mai alergam dupa cai verzi pe pereti si, pentru inceput, sa ne multumim cu ceea ce avem si sa-l apreciem pe acela care daca nu ne ajuta sa fim mai bune, cel putin nu inrautateste situatia! „Pana ce moartea ne va desparti” nu cred ca exista, doar daca nu-l omori tu…sau el pe tine (scuzati gluma proasta, a venit spontan)!

69

Publicat în Relatii, Senza categoria | 1 comentariu

Behind the scenes…

Genul: feminin;  casuta: 40-45; talia: 38 (fara dieta); locul nasterii: unde Dunarea se sinucide-n Mare; rezidenta: orasul celor 4 ape; statutul civil: necasatorita si mama, in prezent insotita de un barbat fantastic; profesie: multe; semne particulare: mica si a dracu”; altceva: neinteresanta, nu mai beau, nu mai fumez dar mananc dulciuri, fac sex, beau cafea, barfesc… Sunt aici: pentru a povesti cu voi despre relatiile si sexul mileniului trei, despre femei, entitati complicate, sofisticate, despre dragoste si solitudine, melancolii si incertete…despre viata!

Publicat în Relatii, Senza categoria | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sunt geloasa! Da, sunt geloasa! Gelozia e un sentiment absolut normal, e o emotie care daca nu e dusa la extrem nu face rau nimanui, poate doar tie, dar nu mult daca stii s-o controlezi! Ehi da, acest vierme care daca iti intra in minte si suflet te devasteaza, iti creaza dubii, iti fute existenza […]

via Gelozia, bat-o vina! — 69

Publicat în Senza categoria | Lasă un comentariu

Relatiile, complicata treaba…

Relatiile au parcursul lor! Un parcurs realistic, cu suisuri si coborasuri, cu ras si plans, cu lucruri bune si mai putin bune! Cand si daca intelegem asta vom reusi sa ne bucuram de fiecare moment impreuna cu cel cu care avem un raport. Acest parcurs, din pacate, sau din fericire, nu-mi dau seama inca (si poate ca ar fi bine sa nu-mi dau seama niciodata, anumite lucruri e mai bine sa ramana incerte!) sunt in „sens invers” decat ne spuneau povestile din copilarie: inchizi ochii, saruti broscoiul, se trasforma in print si traiti fericiti pana la adanci batraneti! Nu! In realitate saruti printul, cu ochii deschisi, ca tare frumos il mai vezi la inceput si, incet -incet, nu dintr-o data ca-n poveste, ci pe masura ce timpul trece, pasiunea scade, sexul se rareste, el se transforma…in broscoi! Si acum incepe adevarata aventura! Ca daca e usor sa iubesti printul, sa te vedem cum te descurci cu „broscoiul”?!

Lasand gluma la o parte, nu e un broscoi, e un barbat! Mananca, bea, transpira, sforaie, caca s.a.m.d, in timp ce-i bagat pana in gat in procesul definirii de sine insusi (panica, egocentrism, vanitate…) Dar si tu te transformi, sa nu-ti inchipui ca ramai o boare parfumata, si sa nu vorbim despre toata arhitectura de nevroze si sindromuri pre…premenstrual, premenopauza, pre pre pre… Lui ii creste burta, dar si celulita ta e mai vizibila, ca nu-ti mai dai atat de mult interes sa scapi de ea sau s-o ascunzi, parul lui albeste, al tau nu si poti sa-ti si schimbi culoarea cand vrei – traiasca vopseaua de par! – dar nu mai e atat de frumos cum il aveai odata, el cheleste, si tu draga mea, chiar daca incerci sa ascunzi asta in fel si chip….

Astea ar fi o parte din  motivele pentru care am o mare consideratie pentru femeile maritate! Femeile maritate stiu sa faca sa mearga acest angrenaj complicat! Nu stiu cum fac ele si cat de greu sau usor le este, dar daca reusesc sa conving vreuna sa-mi spuna secretul, jur ca vi-l impartasesc la toate!

                                                                                                                                       69

Publicat în Relatii | Etichetat | 4 comentarii

69

De ce 69? Nu stiu! Poate pentru ca n-am avut inspiratie pentru ceva mai bun sau poate pentru ca toti il fac, la toti ne place, dar niciunul nu recunoaste! Imi amintesc si o „zicala” in acest sens: exista doua tipuri de persoane, cele care-l fac (69-ul!) si cele care nu recunosc! De fapt am ales sa scriu despre relatii, pentru ca la relatii ma pricep cel mai bine sau poate pentru ca la relatii nu ma pricep cel mai bine! Oricum  ar fi, cred ca nu exista relatie adevarata fara 69! Voi ce parere aveti?!
Nu stiu cum ganditi voi, dar eu zic ca, femeie draga, si vorbesc in numele ei, al femeii, pentru ca o cunosc ceva mai bine, dar nu indeajuns(!), cealalta specie, insa, barbatul, il studiez inca…, daca il faci cu un barbat care are ceva educatie si cultura sexuala, ca daca nu are va vrea s-o faci numai tu, si-atunci nu mai e 69,  e doar 60 sau doar 9 (chestiune de pozitie…) si te-a adus in al saselea-noualea sau care vrei tu cer folosindu-si gura, limba, de ce sa nu recunosti?! De ce sa nu recunosti  ca te-ai simtit bine si ca l-ai facut sa se simta bine in acelasi mod, ca doar dragostea, in toate formele ei, iar asta e una dintre ele, e reciproca! Sau cel putin ar trebui sa fie reciproca! Din pacate, nu intotdeauna „educatia” noastra sexuala permite includerea reciprocitatii, ca educatia in acest sens e „un pic” diferita la barbati si femei, mai ales la noi, dar despre asta ceva mai tarziu…
De fapt, „educatia” la noi mai mult nu permite sa vorbim depre asta, dar daca o faci in soapta si pe intuneric poate nu-si da seama nimeni… Reluand,  69 ar trebui sa fie definitia reciprocitatii! Numar, pozitie, traire! E pozitia creata, inventata pentru a satisface amandoi partenerii in acelasi timp!
69

Publicat în Relatii | 3 comentarii