Sexologisme – Mozolul

Mozoliți-ne domnilor!

           Afinitatea, alchimia între două persoane se caută, se construiește, parcurgand stradă, timp și situații împreună, dar se simte din primul moment. Și dacă nu chiar din primul-primul, siguranța faptului că ceva de calitate va ieși (sau nu!) vine în momentul sărutului, sărutului cu limba, mozolului în limbaj popular. Această minunată acțiune, preludiul relației aș indrăzni să zic, nu numai al actului sexual cum greșit se crede de cele mai multe ori, e cea care deschide porțile sau…le închide, după caz! Că poate, dacă ai mai mult de 16 ani, ți se va părea o chestie banală, dar pe care, domnilor (și doamnelor!) mulți nu știu s-o facă! E ca atunci cand te prezinți la un interviu pentru o nouă slujbă cu un CV prost făcut. Si nu e vorba doar de tehnică ori de prezență, e adevărat că ochiul are și el partea lui, ca și nasul de altfel, că doar nu te duci la prima întalnire în pantaloni scurți și puțind a transpirație, că nu ești prost să-ți fuți norocul înainte chiar de-al cunoaște, dar momentul decisiv e cel al sărutului. Atunci îți simți partenerul, îl percepi, îl guști, te adaptezi, îl cauți și-l găsești! Dacă-l gasești!

        Sărutul, vreau să zic cel orgasmic, care poartă în pat, îți cam spune la ce să te aștepți. In sensul că dacă omul în schimb de mozolul secolului îți oferă un sărut tremurat din vărful buzelor, cast, fin, ca și cand i-ar fi frică să nu distrugă fragilitatea momentului, n-o să te aștepți la vreo divă porno și varii kamasutre! Fără a minimaliza importanța sărutului cuminte evident, dar ăla e pentru fii, frați etc. etc. și alte ocazii și locuri nu tocmai explozive. Acuma nu vă speriați și nu vă apucați de făcut exerciții interminabile de lins pe toate parțile lingurița din cana de cafea. Ca doar nici noi n-om fi experte, că nu există o școală a mozolului doar pentru doamne. Și nici nu e vorba de cine știe ce tehnici centrifugate sofisticate de limbă ci mai degrabă de interceptarea ritmului, vitezei, dorinței celuilalt.

Sărutul e fundamental. Sărutul n-are varstă!

      Am auzit că după 40 nu prea se mai face, că nu se cade, că nu mai suntem puști – și eventual pistoale, că doar e epoca terorismului, nu cea a iubirii! Că, deh, după vreo 20 de ani de căsnicie nu ți-o mai veni să-ți înfilezi limba pană-n traheea doamnei și invers, dar cred că ar trebui să experimentezi măcar o dată, în parc, pe băncuță, cu limba, lung și apăsat, în văzul tuturor! Poezie și sange. Galopant. Sintonie suflet și corp. Și dorința de-a continua. Ca la 16 ani. Atenție, există riscul să-ți placă! Dar și ca unii, puritanii spre exemplu să-și exprime dezacordul zicand că-i rușine sau chiar păcat, invidioșii că-i nebunie s.a.m.d! Totul fals! Eu sunt pentru sărutul liber. Și-o să spun că rușine e să te cerți nu să te săruți și că păcat ar fi să n-o faci, dar și mai păcat ar fi să n-o faci bine. Că sărutul e artă, e perseverență, e dedicație, e sentiment, cu gust, cu atingeri, cu salivă pe jumatate de față, cu bătăi puternice de inimă!

     E testul de intrare în marea aventură a unei relații, dar și unul dintre ingredientele principale pentru a menține flacăra dragostei vie. De aia dragi doamne, acordați-i adevărata importanță și nu aruncați în vant nici măcar unul, dar nici nu inventați dureri de cap sau ciudate indispoziții, lipsindu-vă astfel de una dintre cele mai minunate plăceri ale vieții, sărutul. Sărutul cu limba, mozolul! A nu se citi molozul, că ăla vine la sfarșit, cănd o relație se năruie, pentru a defini dărmăturile, ca o consecință. A lipsei de mozol!

Anunțuri
Publicat în barbat, crestere personala, dragoste, femeie, Relatii, sex, sexologisme, viata | Etichetat , , , , , , , , | 19 comentarii

ZPP

Doamna asta, toamna, ce sta sa vina, imi da niste vibratii de nedescris! Imi inspira maturitate, asta ca sa fiu draguta si sa n-o compar cu batranetea. Nu-i tocmai ea partea din an ce-mi place, da-i cea care ma face sa gandesc, sa-mi amintesc, sa cantaresc, sa-mi fie dor, sa plang. Asta-i momentul potrivit pentru sedinta de psihoterapie intre prietene, dar de unde sa le iau, frate, ca si pe astea le-a purtat vantul vreunui anotimp in toate colturile lumii. In consecinta, imi voi inventa Ziua de Psihoterapie cu Prietenele (ZPP), de la anu” incolo, ca pentru asta deja i-a luat toamna inainte! Si-i cam greu sa ne organizam si sa miscam trupele spre un punct fix in timp util. Nu ca n-am gasi in fiecare anotimp cate un motiv sa o sarbatorim, asa pentru satisfactie si confort interior. Dar mai ales pentru ca atunci cand se creste, cand se traieste departe, cand se schimba, cand fiecare are ambitii si asteptari diverse, cand amintirile trecutului nu ne mai ajung si whatsApp si Facebook devin ceea ce de fapt sunt, un impreuna de numere de telefon, nume si foto dar nu persoane. Ca pentru a continua de a fi persoane este nevoie de a se trai, de a se atinge, de a crea situatii, de a rade, de a plange, de a se trimite in pizda ma-sii daca e nevoie!

Asa ca lasati-ma sa fantastichez pe aceasta tema, sperand ca se va transforma intr-o zi in realitate. Realitatea unei gasti de femei si nu numai, pe o terasa batuta de vant, cu frunze ingalbenite in par si praf in pahare, cu ceva ani, riduri si experiente in plus, vorbind toate deodata sau tacand toate deodata. Vorbind toate odata despre vietile departe, despre familii, copii, barbati sau lipsa lor. Cine s-a maritat si cine a divortat, despre domnul Penis Ingrat de serviciu ce a parasit-o pe una dintre noi chiar inainte de intalnirea noastra, dar si despre domnul Penis Salvator sau Printul pe cal alb sau alta marca mai moderna cu mai multi cai (putere), numiti-l cum vreti, alegerea e a fiecareia, ce nu e nicioadata prea tarziu sa apar!

Despre cum ne-am schimbat, in bine evident, ca doar noi nu ne schimbam nicioadata in rau, sa fie bine inteles, dar si cat de bune suntem inca pentru minunata noastra varsta. Si cat de norocosi sunt barbatii nostri ca s-au capatat cu noi, ca doar nu s-a gandit niciuna sa ceara si parerea lor! Si daca tot am ajuns la minunata noastra varsta, ne invartim in cerc in jurul uratului subiect, (pre)menopauza, ce ne macina pe toate, dar despre care, simtindu-ne inca tinere, nu vrem sa vorbim. Asa ca-l propunem pentru vreo viitoare (si indepartata!) intalnire. Una peste alta, despre cei care nu sunt prezenti si care ne-au marcat vietile in vreun fel, despre mai mult sau mai putin, despre nenorocirile lumii, dar si despre minunatiile ei.

Apoi tacand toate deodata, vrand parca sa inghesuie in bagajul sufetului tot, fara sa piarda nimic, nici o frantura de gest, de cuvant, de privire sau senzatie, ca cine stie, viata-i ciudata si-apoi traim in aceasta dinamica fluida a relatiilor in care nu mai exista nimic sigur si definitiv. Nu ca asta ar fi ceva rau, doar ca uneori sperie! Si daca-i toamna, si mai mult!

Va imbratisez pe toate, oriunde-ati fi. Si va astept la urmatoarea ZPP.

Publicat în crestere personala, dragoste, femeie, Prietenie, Relatii, Senza categoria, viata | Etichetat , , , , , , | 21 comentarii

Rezumat de vara aproape trecuta

…si pt Dani

     Si uite-asa si vara e pe duca! Nu, nu m-am intors din vacanta, m-am intors de la munca. Cu forte noi si plina de speranta! Nu fac misto, e chiar asa! Imi place vara si-mi place soarele. L-as lua acasa si m-as marita cu el. Nu, nu m-as marita cu el, nici macar cu el, ca el trebuie sa fie liber! Si eu! Dar am avut cateva intalniri frumoase. Ne-am intalnit la mare, ne-am intalnit la munte, in lungul raurilor, chiar si la plaja nudistilor. Gay. Niciun inconvenient, ochii mei s-au bucurat oricum. De peisaj, de soare, de dragoste. Toate formele in care reuseste sa se exprime acest sentiment!

         Un pic zbuciumata vara asta, cu evenimente destul de puternice. Evenimente personale zic, dar din care am iesit bine. Mi-a trecut si panica, cand l-am vazut acasa. Bronzat, frumos si tatuat. Dar ce mai conteaza un tatuaj cand unicul fiu ti s-a abia intors acasa din mijlocul evenimentelor de la Barcelona! Nu chiar in mijloc, norocul nostru, dar pe-acolo! Apoi a fost accidentul. Nu apoi, asta a fost inainte. Dar tot vara asta. De data asta, protagonista eu. Eu si masina. Ea bucati, eu intreaga! Nici un fir de par miscat! Asta da miracol. Universul ne vorbeste, in felul lui, uneori dur. Problema e ca sunt atat de toanta ca habar n-am ce vrea sa-mi spuna. Poate vrea sa-mi spuna ca vara viitoare trebuie sa merg in vacanta cu fii-miu la prietena mea care a suferit o grea pierdere de curand, dar sa nu conduc eu! Nicio problema, exista si alte mijloace de transport! Recomandabil, daca ne gandim la apreciabila distanta. Apropo de distante si de prietene, formam o panza de paianjen, impanzite asa in toata lumea. Ar trebui sa facem o adunare generala intr-o zi! Si-o noapte, si-o alta zi, si-o alta noapte etc. etc… ca nu ne-am vazut de mult, de prea mult!

          Dar pana atunci, pana la adunarea generala zic, as vrea sa-i spun prietenei mele, cea indurerata, ca daca am invatat in viata asta ceva despre dragoste, o parte, mare parte e meritul ei. Si nu pentru ca mi-ar fi explicat in mod stiintific sau academic, ci pentru ca ea este o femeie ce iubeste, ce stie sa ofere, sa-si faca griji, sa protejeze, sa inteleaga si sa critice, sa vorbeasca si sa taca, sa iubeasca cu fapte, fara sa astepte multumiri (cum fac eu, de exemplu!). Ba mai mult, as vrea sa-i zic ca daca stiu ceva despre forta interioara, despre capacitatea de-a merge inainte trecant peste dificultati si invatand din ele, stiu si datorita ei! Si as mai vrea sa stie ca ma simt norocoasa pentru acest premiu castigat la loteria vietii sau poate donat de cea care i-a dat viata si care, din pacate, acum cateva zile, a hotarat sa plece intr-o alta lume! Acestei doamne eu as vrea sa-i multumesc!

        Si va mai zic ceva, iubesc mamele, toate mamele. Stiu eu de ce! Iubesc linistea certitudinii existentei copilului meu in camera de alaturi, la fel cum iubesc siguranta bratelor omului iubit, dar si unicitatea si bucuria unei conversatii cu prietenele aflate la mii de km distanta. Iubesc oamenii buni si iubesc vara. Asta, cea care-a trecut si cea care va veni!

C.A.

Publicat în dragoste, femeie, Prietenie, Relatii, Senza categoria, viata | Etichetat , , , , , , | 14 comentarii

Sexologisme – Azi, curva!

Tot gandindu-ma la o fraza auzita nu demult din gura unei femei, ce suna cam asa “ma culc cu doi barbati, sunt curva”, mi-a venit ideea unei rubrici de “limbaj sexual” sau amoros sau cum vreti voi, limbaj sa fie, picant sa fie, ca daca-i de limba trebuie sa aiba gust! E ciudat ca o femeie sa se autointituleze asa. Vorbeau de fapt, parerea mea, sentimentele de vinovatie. Mie mi se parea mai mult nefericita decat curva, dar ce stiu eu, nimeni nu cunoaste o persoana mai mult decat ea insasi. In orice caz, pornind de la acest episod, inchid ochii si ma vad urland in plina piata “e vreo curva pe-aici?” Aia eu, ala eu, evident niciuna! Ca doar curve sunt mereu altele, nu noi! Aceasta expresie nu exista la persoana I.

M-am dus la DEX, nu de alta, dar sa nu mananc kkt aiurea pe langa inteles, si-am tarat aici cu copy-paste definitia – CÚRVĂ, curve, 1. () Femeie care duce o viață desfrânată. ♦ Prostituată. 2. Om ipocrit, josnic; cutră. – Din kurŭva. Bag seama ca de conotatia sexuala, evident negativa, a expresiei se bucura doar femeia. Eh, gandesc ca a fost inventata de un barbat. Expresia. Dar si curva! Mai gandesc si ca vor exista curve atata vreme cat vor exista barbati, dar va fi mereu vina ei, a curvei zic, ca exista! Definitia mi se pare mult prea simpla in raport cu larga arie in care vine folosita in limba romana complexa, generoasa, conotata, complicata si plina de sensuri si figuri de stil!

Ma intorc in panza de paianjen a nuantelor expresiei si-ncerc sa descurc un pic itele din capul meu. Sa vedem, pai de ce una care face sex cu doi barbati (in aceeasi perioada) e curva; in schimb, una care si-a construit fasia gaza de barbati intre picioare, dar unul cate unul, pe rand asa, pentru pura placere, amor si multe orgasme e mai putin curva?! Sau nu-i curva?! Ca nu mai inteleg nimic!

Nu inteleg nici cum toate aceste zbateri sexual-amoroase in cazul barbatilor capata conotatii pozitive! In sensul ca daca unul isi face o amanta, evident e vina amantei, curva! Uneori chiar si a nevestei, ca nu-i ofera omului ceea ce are nevoie si el, saracutul, e nevoit sa se duca la.. curve! In acest contest, privesc cu ochii mintii spre balanta reciprocitatii si ma rusinez pe masura ce-mi dau seama ca barbatul, saracul de el, e doar o victima! Femeia e divina si de vina! Pentru tot!

Dar daca placerea este reciproca si doamna face totul gratis (termen relativ de altfel, in viata nu-i nimic gratis, nici pentru barbati, nici pentru femei!), atunci s-ar zice ca nu-i curva?! Dar ce-i?! Intrebare fara conotatie jignitoare, la care mi-ar placea sa aflu raspunsul. Intr-o zi, cum de obicei se-ntampla, timpul imi va raspunde si la aceasta, si la toate celelalte la care caut raspuns. Si mi-ar mai placea sa stiu cine este atat de minunat, de bun, de pur pentru a-si permite sa arunce cu piatra judecatii si sa construiasca scara valorilor umanitatii.

Si-apoi domnilor, dar hotarati-va! Daca ne place sexul suntem curve, daca nu ne place sau, ma rog, nu recunoastem, suntem frigide. Exact ca-n vechia zicala, daca stau is curva, daca nu stau, is proasta, atunci mai bine ma impiedic! Ca societatea asa te vrea, curva dar cu perdea, adica val. Alb, de mireasa! Dar se poate sa fim si noi macar o data ceea ce suntem de fapt?! Nu curve, nu frigide sau alte epitete tehnico-sexuale, ci doar femei! Asa, simplu! Simplu si bine, ca-i a dracu’ de bine sa fii femeie, doar femeie!

CA

Publicat în barbat, dragoste, femeie, feminism, Relatii, Senza categoria, sex, sexologisme, viata | Etichetat , , , , , , , , | 34 comentarii

Fericiti cei pentru care vina e mereu a altora

         Suntem ca melcii sau mai rau! Da da, mai rau, mult mai rau! Macar ala isi poarta casa in spate, casa ce il protejeaza de intemperii atmosferice si cine mai stie de ce alte chestii ciudate melcoase. Comparatia, nefericita de altfel in acest caz, vine de la imaginea ce-si facuse loc in capul meu, cu omul ce se plimba in aceasta viata, ca de celelalte, daca exista, nu stim prea multe, cu muntele sau de cacat in spate. “In spate” fiind doar o expresie, ca de fapt muntele salasluieste in capetele noastre, construit inconstient, incet si sigur, bucatica cu bucatica, de cand poate nici nu existam in aceasta forma, apoi mai tarziu in placenta mamei noastre, copilarie, adolescenta s.a.m.d. si care ne apasa din ce in ce mai mult pe masura ce timpul trece si greutatea-i creste!

            Ca totul se intampla in capul nostru, ca mormanul de cacat ni-l inventam singuri, uneori chiar cu buna stiinta, stim deja, dar ne place sa aruncam cu vine in stanga si-n dreapta si in sensul asta ne ajuta as zice si expertii in domeniu, expertii de creier vreau sa zic, pentru care causa la problemele din capul, sufletul si alte parti ale fiintei noastre ar fi parintii. Dar am o intrebare domnilor experti: Si cei care nu mai exista? Dar stiu deja raspunsul: sunt vinovati pentru ca nu mai exista! Si inca si mai mult sunt vinovati, ca oricum nu pot sa se mai apere! In orice caz, se pare ca faptul ca eu, adultul de azi, traiesc rau in capul si spiritul meu, cu masturbatii mentale de tipul refuz, abandon afectiv, incapacitate de a iubi, lipsa de autostima, frica, frica de orice, ca uneori mi se pare ca suntem construiti din frici, isi are radacinile in interiorul mamei noastre si cauzele in comportamentul parintesc.

        Dar ma intreb eu asa, in ignoranta mea, ca nu ma simt chiar bine gandind ca singurii care poate m-au iubit de-adevaratelea sunt responsabili de toata nefericirea si frustarile mele, oare n-or fi alte  “sferele” ce-mi turmenteaza existenta amoroasa, financiara, spirituala, de tipul sistem, biserica etc. ce n-au nici un interes ca eu sa fiu linistita in capul si sufletul meu, ca, deh, un individ linistit are sanse sa inceapa sa gandeasca cu capul sau iar asta mi se pare ca nu e in interesul tuturor.

       In orice caz, aruncand cu vina in toti si tot si cautand vinovati in toate partile dar mai putin in noi insine nu-i ca ne ajuta prea mult. As zice ca-i doar fuga, fuga de noi insine! Uneori e necesar sa accepti sfida cu tine insuti, sa-ti deschizi sufletul si capul, sa-ti lasi armatura sa cada si sa devii vulnerabil. Evident e dureros, dar doar riscand, constient ca ceilalti te pot rani, ca nimeni si nimic nu-ti apartine, te va ajuta sa intelegi si sa cresti. Sa iubesti. Si poate ca aceasta este cea mai sincera forma de dragoste, aceea pentru noi insine.

Publicat în crestere personala, dragoste, nefericire, viata | Etichetat , | 1 comentariu

Sa nu confundam lucrurile – Feminismul si feminitatea nu sunt expresii antagonice * ci doar uneori gresit intelese

      Aud destul de des iesind din gura suratelor mele expresia eu nu sunt feminista, dar… Dar ce? Dar nimic! Pentru ca de cele mai multe ori e doar o expresie auzita cine stie in ce program televiziv sau la cine stie ce persoana de vaza, preluata si folosita in maniera superficiala si gresita si cu un sens daca nu total eronat foarte departe de cel adevarat. Si asta se-ntampla pentru ca expresia place, ca forma zic, sau, si mai rau, e la moda. La moda ar fi si folosirea tehnlogiei in scopuri edificatoare, dragi doamne, ca, deh, tehnologie avem slava Domnului, dorinta si interes sa fie!

      Ca tu iti urasti barbatul tau de acasa din varii motive sau te angrenezi intr-o lupta pana la urma lipsita de sens impotriva jumatatii umane masculine nu te face feminista, ai dreptate, dar nici mai putin feminina. Cum nu te face nici mai interesanta folosirea unei expresii cu greutate istorica mult prea mare pentru puterea de intelegere a unora in anumite momente. Fetelor, feministe ori nu, noi nu uram barbatii, noi ii iubim – de obicei, unul in mod special si pe toti in cadru general – iar lupta pentru diverse idealuri o ducem impreuna, pentru ca nu ne suntem superiori unii altora, ne venim in completare si impreuna formam echilibrul.

       Ca daca lucrurile ar sta diferit, ne-am iubi doar intre noi, am deveni toate lesbiene (fara vreun sens peiorativ!), am tine cateva exemplare sanatoase rasa pura pentru colectare de sperma si muncile grele, iar pe ceilalti i-am omori la nastere sau inainte, ca doar aceasta putere o detinem, dat fiind faptul ca poarta lor de iesire in lume sta fix intre picioarele noastre!

    Specific fara vreun sens peiorativ pentru a nu da nastere la neintelegeri si polemici fara rost si fara finalitate constructiva, vazand ca aproape totul la un moment dat se rezuma la o chestie de perceptie si interpretare, uneori, din pacate, repet, superficiale si gresite, cu nuante si conotatii negative. Avand ce-i drept si ajutor de sus, nu din Inaltul Cerului, nu chiar atat de sus, ci a unui grup de oameni aici pe pamant a caror interes nu este atingerea echilibrului omenirii de care vorbeam mai sus si nici intelegerea corecta a unor miscari, ideologii sau metamorfoze umane si realitati sociale, ci mai degraba denaturarea lor, evident in mare parte cu ajutorul canalelor mass-media, in scopul manipularii in sensul intereselor proprii.

      Ideea ar fi, daca mai avem vreuna proprie, sa incercam sa intelegem si sa aprofundam sensul expresiilor inainte de a le folosi cu lejeritate doar de dragul de a ne da aere in vantul ignorantei. Si, poate, de ce nu, de a incerca sa gasim si sensul pozitiv, bun al cuvintelor si al lucrurilor, de a renunta la ostilitate, ca de ostilitate e plina lumea – albi si negri, crestini si ne crestini, de dreapta si de stanga etc. si de a nu crea una in plus  femei – barbati. Ca, de fapt, oricat ne-am inversuna sa credem contrariul, nu-i nimic rau in latura moderna a femeii si nici in faptul ca barbatul ii da o mana de ajutor in bucatarie si nici o chestie de rivalitate, ci una de complicitate!

Publicat în femeie, feminism, Relatii, Senza categoria | Etichetat , , , , | 33 comentarii

E single, nu-i handicapat!

Observ stanga dreapta, citesc ici si colo, mai bag de-o vorbaraie cu vreo surata sau vreun prieten si cu rafinatul meu spirit de observatie bag seama niste tendinte amare cu care se zugraveste viata celor ce nu sunt casatoriti sau implicati intr-o relatie de cuplu stabila, asa-zisii single. Si ma minunez ca azi, modernizati, tehnologizati, emancipati si toate celelalte ati ce va vin in minte, ne comportam ca si cum ar fi niste defecti ai societatii.

Nu sufera de nicio boala emotiva, chiar daca, sa recunoastem, unii/unele se comporta asa, traind intr-o goana nebuna acumuland relatii in cautarea unei fericiri imposibile poate si pentru a inchide gura neamurilor nemultumite de cursul vietii lor sentimentale. Nu sunt cu nimic mai nevrotici, nesatisfacuti ori frustrati decat casatoritii si nici nu cred ca vreo trauma infantila i-a impins sa decida sa traiasca singuri. Diferenta ar fi ca cei casatoriti si le descarca, frustrarile, nevrozele, insatisfactiile, in familie, in timp ce single-ul si le tine pentru el sau plateste daca-si permite un psiholog. Sau, si mai bine, si le discuta la un pahar de vorba cu alti prieteni cu aceleasi instabilitati emotive.

Nu sunt nici mai buni, nici mai rai si nici facuti din vreun alt aluat decat casatoritii sau cuplatii, sunt doar o alta fateta a culturii traditionale de care ne inversunam sa tinem cu dintii pentru ca am fost educati din adancul mamei noastre ca fundamentul pe care se construieste lumea trebuie sa fie casatoria! Si uite-asa, dupa ce ai trecut de 35 de ani sau chiar mai devreme, trebuie, vrei nu vrei, sa te asezi la casa ta de dragul unei societatii ce se asteapta sa te aleaga si pe tine vreunul si sa intri in randul lumii. Da’ ce pana acuma unde erai, la casa altuia?! In randul alienilor?! Ca, deh, alieni or fi aia ce cauta necontenit fericirea si nu se multumesc cu un petec de hartie care i-ar aseza, cel putin in ochii multimii, la casa lor si in randul lumii! Si se stie doar ca nici nu-i atat de simplu. Ca daca ai trecut de 35 nu poti sa nu constati ca nu se mai bulucesc barbatii ca sa te aleaga fix pe tine si ca procesul de a gasi un partener a devenit destul de complicat. Ca, evident, cei buni sunt deja luati sau gay, sau tati, sau divortati.

Oricum, in randul celor single cunosc persoane minunate, puternice, bune, care au invatat sa traiasca singure chiar daca nu se aliniau “normalitatii”. Motivele le stiu ei. Poate pentru ca au fost tradati si nu mai vor sa sufere sau considera ca in viata lor nu mai este spatiu pentru barbatul alteia, sau pur si simplu se simt bine asa, dar care sunt convinsa ca n-au niciun handicap in plus fata de cei ce au decis sa traiasca in pereche  sau imperecheati si nici n-au renuntat sa spere la fericire, fie ea si efemera.

Si sa va mai zic ceva, dar poate ca tot single sunt si cei care, casatoriti fiind, legati cu un contract de un partener impreuna cu care-ar fi trebuit sa fi gasit fericirea, se simt singuri si neimpliniti. Single inautru, adanc in sufletul lor, chinuiti poate de aceleasi insatisfactii si frustrari, dar ascunse dupa perdeaua casniciei.

Poate ca ar trebui lasati in pace sa-si traiasca linistiti si acceptati viata de single, poate ca cei defecti nu sunt ei, poate ca defecta e societatea in care traim si la ea ar trebuie sa taiem, sa ajustam, sa operam, incepand cu capetele noastre.

Publicat în barbat, dragoste, femeie, Relatii, sex, single, viata | Etichetat , , , , , , , , , | 53 comentarii

Antidepresive de sezon: 2 muscate, multe garofite si-o rhodiola

        Dupa doua nopti si-o zi de lene si masurat patul, cu ochii beliti pe toti peretii care in altfel de limbaj bag seama ca lumea o numeste depresie, ma trag cu toata forta de sub mine insami si doua paturi si ma repezesc la magazinul de flori, ca asa-mi tratez eu depresurile – doua muscate, o glastra cu garofite si rhodiola rosea, ultima la borcan, sub forma de pastile ca sa nu se-ntoarca lenea sau ce-o fi! Ca-i primavara si timpul (timpurile!) mereu in schimbare iti joaca gandurile-n cap si cumulat cu toate pre-urile feminine – premenstrual, premenopauza, preluni etc. fac sa scada nivelul de serotonina, iar vitamina P (nu citrina, penisina!) la acest punct nu mai face fata singura.

      Am multe ganduri si griji in cap, eterna masturbare mentala, si mereu ceva de facut. Si daca se-ntampla sa n-am (foarte rar!), mi le inventez, asa ca sa nu-mi ies din mana. Ziua e pentru alergat – cu diverse treburi, muncit, vorbit, asa ca gandurile le tin in sertarul de noapte. Bune, mai putin bune, odata deschis sertarul, dau navala si alunga somnul.

       Ma gandesc la iubirile normale, linistite, ca aceea dintre Emmanuel si Brigitte, ca tot e subiect la moda, dar mai mult la cele diverse, acelea intre persoane diferite ca provenienta, cultura, clasa sociala, religie, culoare etc. La iubirile intre persoane cu probleme sau de acelasi sex, ori persoane cu vieti chinuite de diferse dependente, intre persoane sanatoase si persoane cu disabilitati. La iubirea dintre parteneri cu diferenta mare de varsta sau dintre doi amanti, giugiulindu-se intr-un colt de viata al dorintei si imposibilitatii, fara libertatea de a cobori in realitate in lumina zilei si a juca dupa regulile ei… Ca de fapt, dragostea reala e asta, de toate zilele, imperfecta, mai putin cantata, povestita, filmata.

       Apoi ma gandesc la lucruri concrete, la cele deja facute, fara cale de intoarcere, ce nu mai pot fi schimbate si cele de facut, simple, cotidiane – la usa ce se inchide rau si trebuie reparata, la termenul limita pentru declaratia de venit, la factura lipita cu magnet pe usa frigiderului si inca neplatita sau cartile descarcate si neincepute; la ieri si maine, la baietii mei si la multumirea si linistea ce mi-o ofera existenta lor in viata mea. La minunea de-ai avea aproape.

      Apoi vin visele, cele cu ochii deschisi, care-ti provoaca nesomn. Visele sunt dorinte, cum am citit pe undeva sau poate era un cantec, cine mai stie. Dar si o mare responsabilitate, zic eu, pentru a le materializa. Fapt ce comporta asumarea riscului de a o da in bara si cel al iesirii din zona de confort, puterea de a-ti impinge limitele la extrem, de a accepta si gestiona criticile, de a creste, de a marsalui fara sa te impiedici. Iar daca totusi ti se-ntampla, sa te impiedici zic, sa ai puterea sa aduni bucatile de tine imprastiate, sa le pui exact la locul lor, sa te ridici, sa te scuturi si sa mergi, sa mergi mai departe urmarindu-ti visul!

     Si uite-asa, facand slalom printre ganduri si vise, vad un fir de lumina filtrandu-se printre perdele ce anunta venirea pe lume a unei noi zile. Aud zgomotele de viata ce se pune in miscare– frana unei masini la rosul semaforului, un autobuz in statie, usile grele de fier ale magazinului de vopseluri de la parter, si-mi vine in minte un alt gand, gandul mirosului de buna dimineata din cana de cafea. Si-i luni si-un nou inceput si nu-i timp si spatiu de depresii ca l-am umplut cu doua muscate, multe garofite si-o rhodiola!

Publicat în barbat, dependenta, dragoste, femeie, Prietenie, Relatii, Senza categoria, sex, viata | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii

Relatia mea cu nicotina

       S-a incheiat ceva timp in urma. Trei ani si-o leaca. Evident din cauza unui barbat. Ultimului. Uneori imi zice ca daca as avea nevoie de motive sa-l iubesc mi-ar ajunge asta! Si stiti ceva? E adevarat! A riscat mult, si el si ceilalti din jurul meu, tinand cont de faptul ca pentru 20 de ani m-am afumat si saracit constant cu pretul a cel putin un pachet pe zi. Dar n-am injunghiat, nici luat la pumni pe nimeni. Poate-am avut crize isterice, dar nu-mi aduc aminte.
       Cert e ca nu voi fi niciodata o nefumatoare, voi fi mereu o ex-fumatoare. Mai am inca, inconstient, gesturile si abitudinile fumatorului. Spre exemplu, ma opresc din lucru pentru pauza de fumat si stau ca proasta-n targ asa ca nu stiu ce sa fac cu pauza…in gentile mele gasesti inca o duzina de brichete iar in gura sau intre degete un creion ce tine loc de tigara.
        Relatia mea cu ea, cu tigara vreau sa zic, a fost una controversata, de iubire-ura. Iubeam gestul, ritualitatea, compania -ne duceam la culcare impreuna si ne trezeam impreuna, iluzia ca ma relaxa, ca ma ajuta sa ma concentrez mai bine. Ne-am stat alaturi una alteia, in cele mai crancene momente, dar ne-am si urat. Aproape ca in relatiile cu barbatii, cu diferenta ca nicio relatie cu un barbat nu mi-a durat 20 de ani. Aici il exclud pe fecior-miu, ca el n-a avut de ales!
        Uram mirosul impregnat in haine, in par, in piele. Uram timpul si banii suflati in vant! Un act desgustos, ce facea parte din mine. In „perioada fumatului„, ca s-o numesc asa, nu mi-as fi inchipuit cafeaua, un pahar de vin, iesirea cu fetele fara tigara. Sau si mai grav, sa nu incununez un orgasm cu o tigara! Cand s-a infaptuit minunea (de-a ma lasa!) imi pierdusem orice speranta ca se va intampla vreodata. Si totusi, se stie, femeia e mai a dracu’ decat viciul, decat orice dependenta!
Sa te lasi de fumat e ca atunci cand te lasi de un barbat!
        Daca-mi lipseste? Evident ca-mi lipseste. Dupa 20 de ani impreuna ar fi ciudat sa nu-mi lipseasca. Remediile sunt aceleasi ca pentru absenta unui barbat, eviti locurile si oameni comuni, iti gasesti activitati noi, te gandesti la cat de urat tuseai, la banii economisiti (minciuna, ii dai pe dulciuri!), ca ai mai mult timp pentru tine s.a.m.d.
        Daca as mai vrea macar una? Nu. Nu ma gandesc aproape niciodata la asta, la fel cum nu ma gandesc la ultima relatie terminata. Iubeam tigarile, dar mirosul de chistoace nu mi-a placut nicioadata. Era o relatie chinuita, nociva, care ma purta spre moarte. Spre moarte ma indrept oricum, dar cauza nu va fi aceasta relatie. Nici companiile producatoare de tigari nu vor muri fara aportul meu financiar si nici farmaciile. Timpul isi va spune cuvantul si voi avea oricum nevoie de medicamente.
         Exista o reteta? Cred ca nu. Iar daca exista, nu sunt eu cea care-o detine. Cred insa ca tine de capul si forta fiecaruia. Dar cu siguranta ca nu te vei lasa pentru sau cand te bat la cap ori se lasa ceilalti, ci atunci cand va sosi momentul tau…daca va sosi vreodata! Aici fac o paranteza pentru noi astia lupii moralisti, deci si eu, care in loc sa ne savuram victoria personala, ne apucam sa dam sfaturi pretioase la fumatori, fara sa ne amintim ca doar ieri ii uram pe cei care faceau asta cu noi! Dragilor, razboiu-i lung si c-o floare nu se face primavara… cu floarea de tutun!

Publicat în dependenta, dragoste, femeie, fumat, nicotina, Prietenie, Relatii, sex, viata | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , | 81 comentarii

OUA ROSII…DE CIUDA!

In centrul atentiei, cu preponderenta al femeilor, dar si al unora dintre barbati, ca vremurile se schimba si noi le acceptam, asa schimbate cum vin, in aceasta perioada sunt, cum ati ghicit, ouale! Ca doar e momentul lor, a oualor vreau sa zic. Sau oualelor?! Acum sa va vad, doamnelor, cum alegeti oul corect. Pardon, cuvantul corect! Ca e greu cu ouale, dar e greu si cu limba. Limba romana. Si cand amesteci oua, limba, gramatica sigur cozonac nu faci, ca sa ramanem in atmosfera pascala!

Dar sa revenim la ouale noastre sau mai bine zis la posesorii lor, fizic vorbind, aceia cu ouale la purtator. Specificarea se impune, vazand ca, azi, si femeile au oua. Dar nu fizic, nici la purtator si de obicei ele detin mai multe perechi! Eu cunosc cateva. Dar aici vorbim despre veritabilii patroni ai oualor! Ai oualor si a inimilor noastre. Si ei, ca si ouale de Paste, pot fi de diverse culori, tipuri s.a.m.d.

Dupa un studiu acurat al subiectului, personal sau mai putin personal – privind si-n gradina altora, am reusit sa fac o scurta lista de culori. Scuzati-ma, tipuri! Se pare ca vantul prepascal m-a virusat mai mult decat ma asteptam. Azi tipuri, culorile-s joi, la oua zic – exact cum traditia cere; ciorba de miel cu leustean e sambata si tot asa. Da, cu leustean, ca oriunde ar fi in aceasta lume, romanul poarta leusteanul cu el, il are in sange! Evident si eu!

Sa parcurgem asadar lista, cu tipurile ei sau tipii ei, cum vreti…

Frumosul! Aici se impune expresia „nu-i frumos ce e frumos, da-i frumos ce-mi place mie„. Mai bine asa, ca doar stim ca frumusetea nu vine la pachet cu inteligenta. Evident, exceptiile sunt binevenite! Si-apoi, de obicei si din pacate frumosul nu-ti va da exclusiva. El e si…

Curvar. In cele mai multe din cazuri. Si tot in cele mai multe ne mintim cu expresia: tot la mine se intoarce! Da, pana intr-o zi… Ma intreb daca exista un Manual de supravietuire in urma tradarii. Mi-ar fi prins bine ceva ani in urma. Multi, aproape c-am uitat! Aproape

Apoi e nesimtitul! Procentul de masochism ce zace in femei e foarte inalt. O fi asta motivul pentru care ne tinem ca raia dupa nesimtit, sau baiat rau, chemati-l cum vreti! El se comporta urat, isi aminteste de tine si te baga in seama cand vrea, nu-ti raspunde la telefon, la sms…. Nesimtirea e de multe feluri: psihologica, verbala, violenta etc. etc. Poate reluam subiectul in viitor.

Betivul. Iti va promite la fiecare mahmureala ca a fost ultima data…nu-l crede! E inteligent, dar chinuit. El va avea dureri de cap, dar tu vei avea multe alte dureri…si nu-i vina ta. De la betiv la…

Agresiv e din pacate doar un pas. Nici nu realizeaza cand trece limita, atat e de subtila. Comportament complicat si distructiv, ce se lasa cu daune…psihice, materiale, fizice. Esti in pericol. Fuuugi!!!!

Gelosul! Ii lipsesc ceva rotele. Multe! Doar el stie ce-i in capul lui, ce film, ce paranoia! La inceput s-ar putea chiar sa-ti placa, dar pe termen lung e greu sa rezisti intr-o relatie cu el!

Obisnuitul. E de obicei foarte aproape dar greu de observat, sters, prea comun pentru noi. El este fidel si de incredere, de drum lung. Daca vrei o relatie finalizata cu o casnicie, e perfect. Dar mai intai ia-ti o lupa cu care sa-l cauti.

Si, evident, lista continua…dar nu azi! Va reamintesc insa ca se potriveste si in sens invers, adica atentie barbati ca exista si femei care se pliaza pe lista mea. Azi vreau sa va mai spun doar ca nu putem sa permitem nesigurantei si fricii sa ne guverneze deciziile, nu putem deveni dintr-o data cretine, idioate pentru dragoste! Un penis salvator, va jur, va exista mereu! …si, evident, ouale ce-l insotesc. Colorate sau nu!

   Sarbatori Fericite va doresc!…cu oua, fara oua, vedeti voi!

69

Publicat în dragoste, Paste, pascale, oua, Prietenie, Relatii, Senza categoria, viata | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

Intr-o lume variata – avariata, Conteaza ce iubim si ce mancam

        Prin partile prin care bantui eu se zice ca „lumea e frumoasa pentru ca e variata si avariata„. N-as sti sa zic proportiile, dar am urata senzatie ca balanta inclina mult spre cea din urma. Sa fie clar, eu fac parte din aceasta lume, iar raportul meu cu ea e complicat, conflictual, de suferinta si iubire, exact asa cum trebuie sa fie ca sa nu ma plictisec si s-o iau pe aratura. Vreau sa zic mai mult decat o iau in mod normal, dar fara sa dau in gropi, ca daca-s adanci fac rau. Si mai e si destul de greu de iesit la suprafata, iar mana de ajutor de care ai nevoie in determinate momente nu apare. Sau apare de acolo de unde nu te-astepti… daca esti norocos.

       Asta ar trebui sa ne faca sa intelegem ca nu putem face totul singure, chiar si emancipate si independente cum suntem, mai mult, ca nu trebuie sa facem totul singure, ca nu e o rusine sa-l iei de mana, sa-i vorbesti, sa te explici si sa-l asculti. Relatiile sunt dificile si complicate, cu atat mai mult in aceasta lume, cum ziceam mai devreme, variata si avariata, pentru ca dragostea este dificila, sa zicem adevarul. Trebuie s-o semeni si s-o astepti sa creasca, sa ai rabdare si intelegere. Inseamna schimb si dialog intre minti, corpuri si senzatii. Si, dragele mele, sa nu uitam sexul pentru ca sexul este un act de dragoste, ce aduce armonie, voie buna si senzatia de libertate in relatie. Expresia „puta-i stalpul casei” – o pun intre ghilimele (expresia!) pentru ca nu-mi apartine, am imprumutat-o, evident, de la o prietena – devine adevar infailibil.

     In orice caz, un mare adevar e si faptul ca e nevoie de mult curaj sa-ti pui tot capitalul emotiv pe tava si sa astepti sa vezi ce se intampla, constienta ca vei trai momente minunate dar si de cantitatea de momente de cacat. Pentru ca, sa fim sinceri, stim deja ca mirosul de cacat e intotdeauna mai puternic decat cel de trandafiri. Timpul de asteptare nu-l putem decide doar noi, il decide si celalalt, dar trebuie sa fie determinat pentru ca trece, trece cu o rapiditate de speriat si uneori, cand ne dam seama de asta, deja e destul de tarziu. In fond, e bunul nostru cel mai pretios. De aia, fa ce bunul simt iti dicteaza… cu timpul, cu viata, cu sufletul tau.

     Esti destul de mare ca sa decizi ce sa faci cu viata ta, ai facut destula strada pentru a avea siguranta in actiunile proprii si in tine insuti, ti-ai demonstrat multe si stii care-ti sunt obiectivele viitoare. E momentul sa faci ceea ce de-adevaratelea vrei sa faci si nu ceea ce altii vor ca tu sa faci! Cel putin cand vine vorba de dragoste. Am crezut in aceasta idee, cred si acum, viata e a mea si gestionez aceasta latura cum vreau. Cu atat mai mult cu cat in contextul general din pacate facem mai mult ce putem decat ce vrem. Doua lucruri sunt sfinte in viata mea – nu doar doua, mai multe, dar astea doua fac parte din necesitatile si placerile vietii- ce iubesc si ce mananc, si asa trebuie sa ramana. Ca tot suntem in post si ne spun altii cum, cand si daca sa le facem – asta ca o paranteza, ca n-am putut sa ma abtin.

     Pentru ca a decide aceste lucruri e o dovada in plus ca ai crescut, ca te cunosti si te iubesti, mai mult decat o poate face oricare altul, si ca in felul asta poti marsalui intr-o societate atat de…variata si avariata!

    Sa fim intelesi, chiar daca de cele mai multe ori ma adresez femeilor, totul e valabil si pentru barbati. N-as vrea ca sexul puternic sa se simta marginalizat. Ar fi o greseala si un neadevar. Suntem atat de diferiti poate tocmai pentru ca suntem atat de asemanatori!

69

Publicat în dragoste, Prietenie, Relatii, Senza categoria, viata | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , | 89 comentarii

Agenda gossip da gust si culoare prieteniei

       Ce rasa de animal o fi si prietenia asta nu stiu sa zic! Nici nu ma intereseaza prea tare sa-l disec, stiu doar ca e unul pe cale de disparitie! Nu pentru ca-l retin un concept neimportant, dimpotriva, departe de mine gandul, ci pentru ca-mi place asa cum e si nu vreau sa-l murdaresc cu mintea plina de indoieli si neincrederi. Mai stiu si ca pentru mine a jucat un rol foarte important daca nu fundamental. A acoperit cratere de suflet si mangaiat dureri profunde. Cand n-aveam nimic, aveam tot, pentru ca aveam prieteni! Cand esti tanar, curajos inconstient te arunci cu capul inainte, iti faci prieteni usor si peste tot! Frumoase vremuri! Apoi incep sa se trieze… dar nu pentru ca nu mai suntem la fel de minunati, ci pentru ca nu suntem vesnici in vietile celorlalti, cum ceilalti nu sunt vesnici in viata noastra! Vin, ne insotesc o bucata de drum, apoi fiecare isi urmeaza cursul…exact ca si iubirile ….”eterne cat dureaza”!

     Sunt norocoasa de aceasta latura a vietii, si in altele, dar asta-i alt discurs. Am avut multe prietene, multe experiente si mult de invatat. Cu timpul s-au rarit un pic, dar nu si experientele, prieteniile intre femei nu se stie niciodata ce directie prind. Pentru ca suntem complicate, ciudate si frumoase. In plus avem o infinitate de sfere de conversatie, intime, private sau publice, cu subiecte de la cele mai nobile la cele mai josnice. Nu ne plictisim cu noi si nici intre noi! Multitudinea de subiecte precum munca si copiii (cele ce au, vorbesc din experienta, cele ce n-au, invata…sau se plictisesc!); moda – pantofi, genti, machiaj, coafuri etc; informatii esentiale pentru viata cum ar fi gatit, calcat sau cum sa scoti o pata de pe bluza noua; sanatate – ex. farmacie vs plafar; sa nu uitam barfa, foarte important, agenda gossip da gust si culoare nucleelor feminine; politica si sportul de obicei nu stau intre prioritatile grupurilor de femei.

         In schimb, poate pentru a contrabalansa, subiectul mereu fierbine, niciodata demodat, ati ghicit, e cel masculin. Nu-i important cine este, sotul vreuneia, logodnicul de acum trei ani al alteia, amantul sau cel cu care te-ai mozolit beata la ultima petrecere ori nesimtitul care-ti citeste mesajele dar nu-ti raspunde. Naratiunea virila ne-a tinut si ne va tine mereu legate. Si nu ne scapa nimic, cine cu cine, ce face si ce nu face, calitatea si durata prestatiei, glume neadecvate, ras, plans, suport moral si assistenta emotiva! Nu conteaza cat de pline ne sunt vietile cu o gramada de activitati importante, centrul conversatiilor va fi mereu masculul.

         Vom imbatrani, impreuna sau nu, cum viata va decide, mereu mai mature si experimentate, si vom continua sa vorbim de barbati, dar in mod diferit, cu blandete, cu intelegere, pentru ca descoperirea cea mai importanta de-a lungul anilor si prieteniei ne va fi propria intimitate. Si vom barfi in continuare, pe ceilalti si unele pe altele, vom face glume pe seama fiecareia dintre noi, si vom rade, vom plange, vom da si vom primi mereu un umar, suport moral si asistenta emotiva.

Publicat în Prietenie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 25 comentarii

Nu juca solitair daca nu e necesar…

        Uneori noi femeile ne pierdem. Pentru ca uitam cat suntem de importante si puternice. Vreunul va gandi ca fac yoga si ma pup singura in diverse parti ale corpului. Si ce! Daca pot, de ce nu?! Ar ajunge doar un pic de fericire ca sa plutim la zece cm de pamant, chiar si pentru cele mai imposibile dintre noi! Ne cunoastem calitatile si stim sa le folosim, ne redescoperim bunul simt si caldura din pacate aproape piedute intr-un razboi fara sens al egalitatii dintre sexe, in care, parerea mea, ne-am cam taiat craca de sub picioare (dar cand ti-o faci cu mana ta se chiama laba, laba gastei,cum frumos zicea o draga prietena, ce-i drept in alt context), dar evident nu ajunge, pentru ca avem nevoie ca toate acestea sa ne fie recunoscute de el, de barbatul cu care iti amesteci chimia la momentul respectiv!

        Cuvintele nu mai servesc, faptele au greutate, si uneori ajung doar simturile, un gest, o privire…si-ai inteles daca te vrea sau nu, daca te iubeste. Fetelor, barbatul nu este prost, nici superficial, cum ne place sa credem cand ne convine. Daca raspunsul lui nu-i tocmai ce ne trebuie pentru a zambi cu gura pana la urechi, e pentru ca nu suntem sau nu mai suntem destul de importante. Inutil sa te plimbi singura cu presul, cum inutil este sa-l lasi s-o faca el, ca doar nu-i Aladin, cu lampa lui cu tot! Nu urla, nu plange, supararea iti aduce riduri si asta-i mult mai grav. Si nu te pierde! Nu e vina lui si nici a ta, uneori vietile iau cursuri diferite. Nu-l uri, fa pace cu tine si cu el si mergi mai departe.

         Nu-i usor stiu. Cu atat mai mult cu cat n-am auzit de nici o plantatie de penisuri in Campia Romana sau Delta Dunarii si mi se pare ca nici nu a prea plouat la vrema respectiva, dar poti oricand sa arunci un ochi si peste granita, la vecini, ca nu-i interzis si-apoi cum interculturalitatea e devenita o chestiune cotidiana sansele cresc substantial… Stiu si ca se vor vrea secole ca sa-ti pui sufletul pe picioare. Dar si ca dracul nu-i atat de negru cum il vezi acum si ca intotdeauna prima data e cea mai dificila. Ca celelalte vin de la sine! Dar vei vedea ca va rasari unul si pentru tine, de unde – de neunde, din piatra seaca, poate cand te vei astepta mai putin sau deloc, cand hormonii ti-au innebunit deja, ce-ti va atinge laturi orgasmice profunde, sincere, reale, ce nici tu banuiai c-ai avea!

     Si regasita, iti vei cultiva din nou unicitatea, si te vei simti importanta si puternica si vei rade, vei valsa fara s-atingi pamantul regasindu-te schimbata, crescuta, mai frumoasa, mai femeie!

Publicat în barbat, dragoste, femeie, Prietenie, Relatii, Senza categoria, sex, viata | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Cand te fute grija, du-te si fa sex!

        Asta-i momentul in care se alege masca, masca cotidiana, ce ma va proteja. Pe mine de ceilalti si pe ceilalti de mine! Dar azi aleg nuditatea si scriu. De nevoie! De nevoia unei lumi unde sa pot sa fiu eu insami, nevoia de a nu imbraca nicio masca inainte de a iesi, nevoia de a ma simti bine, de a nu da explicatii pentru ceea ce fac sau pentru ceea ce nu fac, nevoia de a merge nuda pe strada fara a fi judecata. Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa iesi dezbracat intr-o lume dezbracata, in care nimeni nu te priveste stramb si nici nu chiama politia?! In care nu trebuie sa-ti ascunzi gandurile, ideile, imperfectiunile fizice si psihice, in care sa poti sa spui ce gandesti fara sa-ti fie frica de cum te vor judeca ceilalti. Vrem sa fim diferiti dar fara sa iesim din randuri, ca daca ai facut un pas in fata sau lateral, cum vrei tu, te ajunge din urma cu viteza luminii judecata, nu de Apoi, cea de acum si aici! A oamenilor, a semenilor tai!

        Toti suntem mai buni si mai frumosi decat toti. Ca doar fiecare dintre noi e un buricul Pamantului care crede ca are dreptul sa-i priveasca pe toti de sus si sa-i judece, si mai mult, sa-si spuna parerea, parerea sa foarte importanta de buric al Pamantului! Sa critici, sa critici, sa critici… este hrana pentru sufletul tau! E foarte important pentru tine buricule sa privesti in viata celorlalti si sa incerci s-o ajustezi, s-o corectezi pentru ca asa nu-ti mai ramane timp sa-ti cotrobai inauntruti cu mainile pana la coate pentru a-ti intoarce burdahanul pe dos in propria-ti oglinda, sa-ti gasesti si sa-ti recunosti defectele, sa le corectezi sau sa te impaci cu ele, dupa caz! Dar ti-e frica s-o faci, pentru ca ti-e frica de ceea ce vei vedea, de ceea ce va trebui sa accepti ca esti, cum esti, un urat si un ignorant accesorizat de nesigurante!

       Asa ca preferam sa tinem randurile, randurile mediocritatii, ca-i mai simplu, chiar daca suntem constienti ca e o boala periculoasa, cu atat mai mult cu cat ereditara si contagioasa. Scrisul imi este medicament, laxativ pentru minte si o alternativa la umplut buzunarele vreunui psiholog. Imi bag doua degete pe gat, recunosc cu frica, si incep sa-mi vomit aici uratenia, rautatea, patetismul! Cu frica, pentru ca nimanui nu-i place sa se descopere urat, fragil, rau etc si sa se si accepte. Cu atat mai mult cu cat trebuie sa apar puternica, buna la dat sfaturi existentiale la cei din jur, dintr-o experienta de viata din care personal n-am inteles o p_la. Da-s tare-n gura… ca la curul altuia e mult mai usor.

      Suntem nefericiti, nefericirea genereaza rautate si te face antisocial, fara sa vrei, fara sa-ti dai seama. Din instinct o ascunzi, cauti vine si vinovati, munca, cotidianitatea, viitorul incert, la femei problemele hormonale, la barbati diverse impotente… Nefericirea e o greutate prea mare de-a ascunde, ti se citeste in fata, in ochii de nebun… Asa ca, intre paranoia si luciditate, preferi sa privesti in vietile altora si sa te futa grija de toti si tot, sa analizezi si sa tai in carnea lor vie ca nu doare decat sa-ti faci curaj sa trimiti la dracu toti si tot ceea ce te nemultumeste si te face nefericit!

CA

Publicat în barbat, dragoste, femeie, Prietenie, Relatii, sex, viata | Etichetat , , , , , , , , , | 207 comentarii

Dragoste, love, amore…

Daca ai facut 40 de ani, te gandesti la dragoste si te intrebi ce inseamna, nu va fi usor sa-ti raspunzi. La 20 de ani ar fi fost foarte simplu: raspundeai TOTUL! Acum, dupa alti 20 de ani de… iubiri eterne dar terminate inainte sa inceapa, iubiri consumate, arse, cu gusturi, culori, parfumuri, amintiri diverse, te trezesti in fata unei intrebari la care nu stii sa raspunzi! Ai vrea sa spui: NIMIC, cum odata te-ai repezit sa raspunzi TOTUL, dar n-ar fi drept ca parca ceva e…dar ce?!
Poate chiar senzatia pe care am avut-o azi dimineata cand priveam din balcon de la etajul cinci unde muncesc la omoiul de 1,90 m si 110 kg ce se contorsiona sub ploaie deja racit si cu dureri ( in cur de altii), jumatate in masina, jumatate sub, incercand s-o repare… Masina mea! Mi s-a topit sufletul, si nu-i usor sa stiti, ca intemperiile mi l-au pietrificat, si m-am simtit aproapemaritata, si l-am iubit! Si mi-a placut ca l-am iubit! Nu cu iubirea adulta, chinuita, gandita, care te sleieste de puteri, ci simplu, fara griji, fara cuvinte, de pustoaica!
Iubirea dupa 40 de ani, matura, este greoaie, dificila, plina de intelesuri si tonuri care te tin mereu in alerta si te oboseste. Trebuie sa fii atent ce spui, cum spui, cum te implici, cat te implici, sa intuiesti, sa pretinzi si sa oferi cu grija ca asteptarile sa nu-ti fie dezamagite…
Nu-ti mai permiti sa tipi, sa plangi, sa faci scene, pentru ca ai crescut si te faci de cacat! Ti-a trecut vremea cand te durea undeva de aparente, de orgoliu, de ce cred ceilalti, cand aveai o gramada de drepturi si celalalt iti apartinea, cand totul era clar fara 45789 de tonuri si nuante in care ne pierdem acum cu iubirea noastra de azi, matura, intelectuala si sarcastica in care nu-ti dai voie sa fii fragila, sa fii femeie! Nu,nu, nu poti sa dai semne de slabiciune, nu poti sa-i arati omului ca ai nevoie de el pentru ca mori de frica c-o va lua la sanatoasa!

Asa ca mai bine te dai puternica si independenta, ca doar poti sa faci aproape totul singura, chiar si sa te masturbezi, te dai doamna si in loc sa ai un dialog deschis cu omul si sa ajungeti la un consens, tu, doamna, astepti sa-ti declare el ca te iubeste, ca nu poate trai fara tine si ca ar vrea sa stie incotro se indreapta relatia voastra! Hahahaha, dar esti tampita, zau asa! Cand ai vazut ultima data un barbat care sa-si dea cu tesla in coaie in felul asta si sa-si distruga virilitatea in fata ochilor tai!

Dar de ce nu-l intrebi tu? Poate pentru ca raspunsul s-ar putea sa nu fie cel dorit sau poate pentru ca de fapt tu nu esti pregatita pentru o relatie de dragoste! Pentru ca dragostea, despre care la 40 de ani stii ca nu stii mai mult decat stiai la 20, e un joc de noroc, dar care cu siguranta se joaca in doi! Si, credeti-ma, merita sa risti! Ceva vei castiga …uneori doar experienta, dar merita!

69

Publicat în barbat, dependenta, dragoste, femeie, Prietenie, Relatii, sex, viata | Etichetat , , , , , , , , , , | 16 comentarii

 Gelozia, bat-o vina!

Sunt geloasa! Da, sunt geloasa! Gelozia e un sentiment absolut normal, e o emotie care daca nu e dusa la extrem nu face rau nimanui, poate doar tie, dar nu mult daca stii s-o controlezi! Ehi da, acest vierme care daca iti intra in minte si suflet te devasteaza, iti creaza dubii, iti fute existenza nu m-a ocolit nici pe mine! Ne nastem cu viermele in noi sau e rezultatul suferintelor trecute in urma a cine stie ce relatie cu afemeiatul n-as sti sa zic! Dar daca odata, ceva ani in urma, ai avut de-a face cu homo afemeiatus, din pacate, vei avea ceva de munca cu viermele care avand climat propice a crescut, s-a hranit cu nesiguranta ta, cu intrebarile fara sens si de cacat „unde-am gresit?, sunt mai urata? mai proasta? ce-mi lipseste?” etc. Acum stii ca erau nefondate si de cacat, dar atunci nu stiai si nici nu s-a gasit cineva sa-ti spuna si chiar daca iti zicea oricum era inutil, pentru ca n-ai fi crezut! Acum stii si ca cel nesigur era el, cel care ti-a provocat durere, suferinta si ti-a trezit viemele! El avea nevoie de toate femeile din lume pentru a-si demonstra cat de barbat este, lui ii curgeau balele dupa orice fusta i se flendura inaintea ochilor si nu numai! Acum stii, stiai si inainte, dar iti era greu sa nu te invinuiesti, uneori o mai faci inca pentru ca iti place, iti place sa suferi. Cand suferi simti! Asa cum iti e greu sa te abtii sa-ti controlezi partenerul de azi, dar mai usor decat ti-a fost cu cel de ieri si de alaltaieri pentru ca ti-ai educat slabiciunile si ai alungat monstrul! L-ai alungat, dar nu prea departe, zace intr-un colt, fara forta, pentru ca nu-l mai hranesti. Uneori se mai trezeste, isi ridica capul, dar nu mai are forta sa-ti faca rau.
Gelozia, cel mai nenorocit pacat sentimental
Problema cu gelozia e ca-i o boala incurabila, o poti educa, tine in frau, dar nu vei scapa niciodata de tot de ea. Cat timp esti singura sau cu unul pe care-l vrei timp de-n pranz, o cina si-un reglat de hormoni e totul perfect. Monstrul apare insa in momentul in care omul iti place atat de tare ca l-ai mai vrea parca si la micul dejun, semn ca incepi sa te indragostesti. Acum vechile cicatrici interne isi fac simtita prezenta, dubiile si fricile, durerea, paranoia iti incetoseaza mintea si uiti ca gelozia nu-i instrumentul cu care se masoara iubirea ci cel cu care se distruge! Da-i un minim de incredere, incurajeaza-l, nu-l indeparta, respecta-i spatiul individual asa cum iti doresti sa faca el cu tine. Inainte sa acuzi, incearca sa te pui in locul lui si vezi ce simti si daca-ti place ceea ce simti. Nu-l tii cu forta, sta pentru ca asa vrea el, pentru ca-i liber s-o faca, asa cum e liber sa plece…
Va intrebati de unde stiu?! Stiu! Pentru ca le-am trait, fiecare rand, fiecare cuvant e o experienza avuta, simtita. Am iubit, am suferit, am fost geloasa… Iubesc inca si inca sunt geloasa….
                                                                                                                                                69

Publicat în barbat, dragoste, femeie, Prietenie, sex, viata | Etichetat , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Behind the scenes…

Genul: feminin;  casuta: 40-45; talia: 38 (fara dieta); locul nasterii: unde Dunarea se sinucide-n Mare; rezidenta: orasul celor 4 ape; statutul civil: necasatorita si mama, in prezent insotita de un barbat fantastic; profesie: multe; semne particulare: mica si a dracu”; altceva: neinteresanta, nu mai beau, nu mai fumez dar mananc dulciuri, fac sex, beau cafea, barfesc… Sunt aici: pentru a povesti cu voi despre relatiile si sexul mileniului trei, despre femei, entitati complicate, sofisticate, despre dragoste si solitudine, melancolii si incertete…despre viata!

Publicat în Relatii, Senza categoria | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 26 comentarii